-'Ce mai faceti?'spune pe o voce extrem de vesela Kate
-'Ma scuzati!Ne cunoastem?'intreaba pe un ton curios femeia
-'Oh,da?'spune terapeuta fetei razand si batandu-si cu doua degete frunte'Sunt Kate!Terapeuta fiicei dumneavostra!'spune si intinde mana spre doamna din fata ei
-'Dar eu nu am nicio fata!'spune femeia pe un ton care ar trebui sa fie unul revoltat
-'Cum sa nu?!'spune Kate 'Kenneth Emily Milton cum ii ziceti dumnevoastra,17 ani,nascuta le 6 iunie 1999...Sa continui?'spune aceasta zambind
-'Cred ca ar trebui sa vorbim undeva in privat...'renunta femeia
-'De ce?Va este rusina sa vorbiti despre asta de fata cu sotul dumneavoastra?'spune Kate adoptand o fata indignata
-'Nu..'ofteaza ea'Doar ca...Doar ca ea a fost o greseala,Ok!'spune aceasta plecand capul'Eram prea tanara'
-'Aceasta nu este o scuza pentru a va abandona copilul si a va preface ca el nu exista.'dupa ce sfarseste cuvinte amandoua isi ridica privirea spre Kenneth care se prefacea ca isi manaca salata.PerspecCapitolul Kate
O fixam cu privirea pe Kenneth care se juca cu furculita in salata,niciodata nu i-a placut salata.
-'Deci?'spun ridicand din sprancene si privind-o pe femeia din fata mea
-'Imi pare rau,dar nimic nu se va schimba!'spune acesta ridicandu-si privirea inspre mine
-'Te comporti asa doar pentru ca este bolnava nu?'spun muscandu-mi buza pentru a ma abtine sa nu-i tip cuvintele in fata
-'Intelege ca nu este doar bolnava,este nebuna,complet nebuna...'spune incepand sa isi savureze in continuare pranzul
-'In caz ca iei alta decizie poti sa ma contactezi la numarul acesta.'spun fara nicio emotie intizandu-i o carte de vizita 'O zi buna!'inchei eu conversatia ridicandu-ma de la masa.
-'O zi buna!aud un mormait in urma mea
Perspectiva Kennethei
O vad pe Kate intorcandu-se la masa putin cam trista.Imi iau privirea de la ea.Nu vreau sa creada ca imi pasa de ea sau de sentimentele ei pentru ca nu-o fac.Cel putin asa cred.
Dupa ce ma simt satula incep sa analizez restaurantul.Este un restaurant destul de pretentios,exact asa cum se regasesc in filme,cu candelabre foarte mari,mese rotunde imbracate in materiale scumpe,peretii tapetati in nuante de rosu cu diferite modele pe ei care dau o alura regale.
Gandul mi-a ramas,insa, la acea femeie care parasise de putin timp restaurantul.Simteam ca o cunosc,simteam ca am mai vazut-o,simteam ca ne-am mai intalnit si totusi ceva imi spune ca era o simpla straina...Capitolul 7 deja <3 .Va multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca am ajuns pe locul #25 in non-fictiune.Sunteti minunati.
App:ma puteti ajuta cu niste nume mai rare de baieti si fete?Chiar am nevoie de unele,atat in cartea asta cat si in altele la care lucrez.
Va puuuup :))) <3
CITEȘTI
Fobia
Non-FictionEra doar un copil de numai 6 ani cand boala a inceput sa isi puna amprenta asupra vietii ei. Oamenii o ocoleau... Rudele o indepartau... Tatal a parasit-o... Mama o ura... In general fiintele ii comentau aparitia...Pentru asta ii ura.Se cr...