Fobia

a plecat...

  Ies usor din camera mea si cu pasi mici,calcand pe varfuri,ma indrept spre a ei.Nu am mai vazut-o de ceva timp,sta inchisa in camera ei si plange.O pot auzi uneori dar frica de a avea un alt contact cu o persoana straina ma sperie.
  Deschid usa usor,incercand sa nu fac prea mult zgomot si o inchid in urma mea.Imagina ce se afiseaza acum in fata mea ma face sa ma cutremur.Sophia statea lanaga pat, plangand,tinand in brate un tricou in care isi afunda-se nasul.
  Cand imi aude pasi indreptandu-se spre pat,ridica capul speriata,dar rasufla usurata cand vede ca eram eu.Se ridica repede arucand tricoul in pat si vine fugind spre mine luandu-ma in brate.La randul meu am imbratisat-o si am lasat-o sa planga pe umarul meu timp de cateva minute.Dupa ce se linisteste imi face semn sa ne asezam pe pat,iar ea apuca din nou tricoul,strangandu-l la piept si suspinand.
  -'C-ce s-a i-intaplat?'intreb eu balbaindu-ma
  -'A-a p-plecat...'imi raspune ea cu greu izbucnit intr-un plans care ma sperie.
Initial am vrut sa o chem pe Lena,dar comportamentul ei nu imi seamana a criza deci am ramas langa ea pe pat.
  -'Soph...'soptesc atingandu-i bratul'Ci-cine a-a p-plecat?'o intreb eu
Isi trage nasul si priveste trista spre usa.
  -'Aziz'spune oftand'Aziz nu mai e...'spune incepand sa planga in tricoul din mainile sale
Aziz....Nu imi vine sa cred.Aziz nu mai e...
  -'E-e ok!'ii spun frecand-o pe spate
  -'Era mama mea,Kenny.Singura persoana care ma iubea.'spune ridicand capul inspre mine.
  Cand i-am intalnit privirea trista nu am mai putut sa ma controlez.Era un sentiment ciudat care ma acapara.Ceva ce nu am mai simtit pana acum.M-am ridicat din locul meu si m-am asezat langa ea luand-o prin surprindere cu o imbratisare puternica.Nu sta prea mult le ganduri pentru a-mi raspunde.
  -'E-eu te-te iu-iu-iubesc!'spun incet
  -'Mersi'imi sopteste lasandu-si capul pe umarul meu.
Dupa minute bune,incep sa o simt din ce in ce mai grea,dupa care imi dau seama de faptul ca a adormit.O las usor pe pat si o invelesc,dupa care plec in camera mea la fel de silentios cum am si venit.
  Ma arunc pe salteaua patului meu oftand zgomotos.Sper ca mama ei nu a plecat pe lumea cealalta.
 

   Capitolul 13
   Multumesc pentru tot.Va puuuup😗😗