Fobia

Nimeni alta

O privesc,ma priveste,iar nimeni nu spune nimic.Viata mea se poate schimba acum sau poate reveni la ceea ce s-a rezumat pana acum.Era liniste...o liniste care ma diatrugea dar ma facea sa ma simt bine in acelasi timp.Bataile ei ale inimii erau alerte,era spariata de mine sau doar emotionata.Ochii ei curiosi imi cercetau fiecare particica a corpului.
Ma dau cativa pasi mai in spate.De ce trebuia sa vina ea chiar acum cand lucrurile incepusera sa se repare?De ce de diecare data cand incep sa imi cladesc un zid cineva vine si mi-l darama.De ce ma mai chinui sa socializez cand mereu vine cineva care taie ata subtire ce ma leaga de omenire,chiar daca reusesc sa o repar nodul va ramane.
Nu o pot intelege.Nu pot intelege aceeasta fiinta,nu pot si nici macar nu vreau.Sper sa nu creada ca daca au trecut 11 ani eu voi reusi sa ii dau alinare.
Nu pot insa nega ca arata foarte bine,are 33 dar arata de 20.Trupul ei tras prin inel se potriveste perfect cu picioarele ei lungi si fata ei care,dupa parerea mea, nu are nevoie se machiaj.
Este imbracata intr-o rochie neagra,mulata,cu o palma deasupra genunchiului,insotita de un decolteu mult mai mult decat adanc si are un sacou de aceasi culoare.In picioare poarta niste pantofi negri imbracati in catifea cu toc extem de inalt si subtire.
Ma priveste,o privesc,ne privim...Nu i-am gresit niciodata cu nimic.Eram prea mica pentru a face ceva care sa duca la asta.Ce ar fi trebuit sa fac ca sa fiu indeajuns de buna pentru ea?Ce ar fi trebuit sa fac ca sa nu ajung unde am ajuns?Cum ar fi trebuit sa arat pentru a fi considerata frumoasa?Ce inaltime ar fi trebuit sa am ca sa fiu normala?Ce culoare ar fi trebuit sa aibe ochii mei pentru ca eu sa nu mai fiu numita ,,falsa''?
Din cauza ei se intampla toate acestea...Frica,ura,depresia,singuratate,lacrimile varsate,crizele,ranile, toate din cauza unei fiinte care este considerata de uni cea mai importanta persoana de pe pamant.O persoana care si-ar da viata ca tu sa fii fericita.Nimeni nu are cum sa imi inteleaga sentimentele in acest moment,nici macar eu.Ura si dezgustul care il simt pentru acesta fiinta este nemarginit.In acelasi timp, simt o surprindere enorma ca acesta persoana este aici,acum,in fata mea,analizindu-ma si nu poate fi nimeni alta decat...
-''Buna Kenneth!''spune ranjind

Ce mai faceti?
Multmumesc mult pentru voturi si vizualizari.
Va puuuup!