Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 25

Perspectiva lui Tony

      Intrăm in casa iar eu ma impiedic de ceva si pic peste Miki si ajungem sa ne sarutam din greseala. Eu mă ridic si o ajut si pe Miki sa se ridice.

Eu:Scuze. Nu am vrut.

Miki:Nu..nu e nimic. A-a fost un accident.

Eu:Da. Scuze...

Perspectiva lui Miki

    Tony s-a impiedicat si noi ne-am sarutat. Nu pot spune ca nu mi-a placut deoarece avea buze moi si calduroase, dar nu sunt impreuma cu el. Si nici cu Seike dupa ce s-a sarutat cu Satena. O sa vorbesc cu el cand o sa ajunga si el acasa.

Eu:Tony sa sti ca esti bine primit oricand aici.

Tony:M-multumesc.

   O liniste  stanjenitoare se aseaza peste noi si nu scoatem un cuvant pe gura. Trebuie sa recunosc ca Tony arata bine si caracterul sau este prietenos. Sper ca o sa îi pot spune si lui adevarul despre mine. Dar daca voi face asta pot sa imi distrug viata. Nu e ca si cum nu e deja distrusă.

    Aud o bătaie în usa si îi spun lui Tony sa astepte un moment. Ma uit pe vizorul usii si îl văd pe Jeff care părea putin trist.

*deschide fha usa aia odata. Stiu ca iti e dor de el*

Fmm de constiinta. Acum te bagi tu în treaba.

*fa proasto deschide usa ca o sa plece si naiba stie cand o sa il mai vezi*

Ok ok. Ai rabdare.

    Deschid usa si Jeff ma ia in brate. Parfumul lui special ma învăluie si imi da o stare de transa. Aceasta stare imi este oprită deoarece simt ceva cald pe umărul meu. Erau...lacrimile lui Jeff.

Jeff:Mi-a fost dor de tine! Nu mai suport singurătatea asta! Inca te iubesc! Te rog spune ca si tu ma iubesti...te rog... Nu...mai...pot...

    Jeff cade in genunchi si continua sa plângă. Ma pun si eu in genunchi si îi iau in brate.

Eu:Jeff...nu stiu ce sa spun...

Jeff:Stiu...am fost un prost. Dar eram prostul tau. Nu sunt intreg la cap. Stiu asta. Si te-am facut sa suferi. Mult...Dar tu ai continuat să tii la mine si nu inteleg cum?... Imi cer scuze pentru tot ce am facut...oricum...Nu cred că o să mă ierti...

    O liniste se asează din nou iar Jeff da sa plece dar eu il prind de mana si ma uit la el. Acesta isi intoarce privirea catre mine si puteam sa îi vad ochii rosii de la cat a plâns.

*inca tine la tine fraiero. Sti ca si tu mai ti la el. Nu mai nega asta. Nu iti nega sentimentele*

Nu ma ajuti acum de loc.

*dute dracu' si i-al in brate ca pleacă si nu o sa il mai vezi*

Nu stiu ce sa fac!DX

    Jeff se întoarce si pleacă, iar eu raman uitandu-ma in gol.

Tony:Cine era?

Eu:N-nimeni important.

Tony:Ok. Si...Acum ce vrei sa facem?

Eu:Vrei sa mergem la o plimbare prin pădure?

Tony:Tu ai innebunit? Nu vezi ca esti plina de vanatai?

Eu:Nu conteaza. Hai la plimbare.

Tony:Ok ok. Acum vin.

     Eu ies prima pe usa si ma uit dupa Jeff. Cand îi vad ma duc pe acelasi drum cu el. Pe drum Tony imi tot spunea ca ar Trebuie sa ma odihnesc si nu sa merg la plimbare.

Eu:De ce iti pasa asa de mult de mine? Zici ca esti un părinte responsabil.

Tony:Imi pasa de tine pentru ca esti prietena mea si pentru ca poate imi place de tine!

     A zis cumva ce cred eu ca a zis?

*da tampito nu ai urechi?!*

Tu constiinta de ce toti bagi in vorba ca oricum nu ma ajuti cu nimic acum sa stii.

      Eu mă uit la Tony pentru un moment dupa care imi întorc privirea inapoi spre directia lui Jeff.

Tony:Am o singura intrebare.

Eu:Da?

Tony:De unde ai toate cicatricile astea. Si mai ales cea de pe fata.

    A fuck. Am uitat complet de ele. Si plus cum de stie el de cicatricea de pe fata. Pun mereu machiaj peste ea.

Eu:Pai...ammm....nu vreau sa vorbesc despre asta acum. E prea trist si depresiv.

Tony:Aa...scuze...

Eu:Nu e nici o problema.

    Dupa ce ne mai plimbam dupa Jeff observ ca acesta se opreste intr-un parc. Mergem si noi acolo si ne asezam pe o banca de unde sa il am in vizor pe Jeff. Acesta se pune la rădăcina unui copac si se gemuieste. Cred ca plange.

     Eu îi spun lui Tony ca vin imediat si ma indrept spre Jeff deoarece trebuie sa vorbesc cu el. Cand ajung in fata lui ma pun jos pe iarba si îl mângâi usor pe spate. El se opreste pentru o clipa si isi ridica privirea. Ochii lui umezi parca lasa urme pe inima mea. Nu l-am vazut plângând nici macar cand si-a rupt cutitul preferat. Cred ca însemn mult pentru el.

Eu:Jeff...scuze pentru mai devreme. Nu stiam cum sa reactionez. M-ai luat prin surprindere. Nu credeam ca o sa vii.

Jeff:Da...nu credeai ca o sa vin...credeai ca sint in inchisoare si nu te voi mai deranja vreodata...am dreptate?

Eu:Jeff...eu...inca Te plac. Am incercat sa neg acest sentiment acum. Dar imi dau seama ca nu pot. Pur si simplu nu pot. M-am atasat foarte mult de tine. Chiar mai mult decat de Seike. Imi pare rau.

Jeff:Tu nu ai pentru ce sa iti pară rau. Mie trebuie sa imi pară rau ca ti-am distrus via...

Eu:Nu mi-ai distrus viata. Eu inca te plac si nu cred că vreau sa te mai pierd odata.

  O liniste apăsătoare se pune iar noi ne uitam unul in ochii altuia

Eu:Ah. Pe cine păcălesc. Mi-ai lipsit mult si te iubesc.

Dupa ce am spus asta îi sar in brate lui Jeff si incep sa plâng încet.  Nu ma pot stăpâni. Imi place prea mult de Jeff.

Jeff:Si tu mi-ai lipsit mult sa stii.

    Jeff ma sărută iar eu raman putin socata. Dar acum intrebarea este ce ma fac cu Seike si Tony. Seike nu poate afla de asta, iar Tony nu stie ca noi de fapt îl urmăream pe Jeff. Si plus cred ca a vazut tot. Mi-am distrus singura viata. Din nou 😔