Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 34

   
           Intru in casa zambind si ma indrept spre camera mea. In hol Tony sta si se uita la mine. Dupa ce ma asez pe pat el intra in camera.

Tony:Ce ai zambarici?

Eu:Nu am nimic. Sunt fericita.

Tony:Ia spune-mi tu mie de ce esti asa de fericita?

Eu:Dar ce te intereseaza?

Tony:Vreau doar sa stiu. Sii....cu a fost prima zi la noul liceu?

Eu:Perfecta.

Tony:Pai ce mai stai rockerito.
Povesteste-mi.

     Si uite asa eu incep sa îi povestesc lu' fratemeo despre aceasta zi. Îi spun ca l-am intalnit pe Carl si ca nici el nu a fost doar un vis. Pana sa termimn de povestit Tony ma intrerupe.

Tony:Pai si îi ai numarul de telefon?

Eu:Nu i l-am cerut.

Tony:Okok. Nu imi mai povesti. Du-te direct afara poate te intalnesti cu el.

Eu:Bine. Dar sa nu mai spui nimanui. Nu vreau ca tata sa o ieie razna. Sau mama. Este doar o îmbrătisare.

Tony:Ok nu o sa afle. Acum du-te unicornuleeee.

      Ma in alt inapoi cu conversele mele negre si ies afara. Fuck. Mi-am uitat telefonul si castile. Ahhh. Frate tampit. De ce trebuie sa încuie usaa( /.-.)/  ....nu mai conteaza. Imi continui de drum. Ma duc in parcul de la cateva case distanta

      Cand ajung acolo ma asez pe o banca si incep sa imi plimb privirea printre oameni. Deodată cineva imi acoperă ochii.

Carl:Cine e?

Eu:Ma-ta in costum de baie.

Carl:Heei. Nu a fost frumos.

Eu:Ah. Scuze Carl. M-a enervat putin fratele meu.

Carl:E ok.

       Carl se aseaza pe banca langa mine. El se uita in ochii mei iar eu in ai lui. Ochii aia albastri. Ioiii. Iar ma îndrăgostesc. Nuuuu. Poate ajung să fiu rănită. Dar eu de fapt nu mai pot fi rănită dupa toooot ce s-a "intamplat".

Eu:De ce eeu? (〒︿〒)

Carl:Ce s-a intamplat?

Eu:Cred ca am gandit cu voce tare. Uuups.

Carl:La ce te gândesti de te face sa spui asta?

Eu:Pai vezi tu. Poveste lunga. Nu cred că ai timp.

Carl:Timp am o tonă. Poti sa imi povestesti.

Eu:Ok. Daca vrei sa auzi o poveste ciudata rau hai ca incep.

      Incep sa îi povestesc. Nu stiu de ce la fiecare persoana care ma intreaba despre asta eu chiar îi povestesc... Sunt ciudata rau. Dap. Si uite asa îi povestesc Eu unui băiat atat de frumos despre visul ala lung. El chiar pare interesat. Sau sunt doar eu care am vedenii. La final Carl pare putin trist deoarece cred ca stie ca eu am simtit cu adevarat acele lucruri.
 
         El ma ia in brate deoarece mai aveam putin si plangeam pe acolo. Ma făceam de ras. Îmbrătisarile lui au acelasi efect. Ma fac sa ma simt bine. Chiar foarte bine. Nu are cum sa fie om. E clar un inginer trimis de Dumnezeu.

     Carl imi da drumul din îmbrătisare si se uita la mine.

  Perspectiva lui Carl

    Nu imi vine sa cred ca dupa toate astea ea inca poate sa fie fericita cu adevarat. Nu e usor sa afli ca 18 ani din viata ta au fost minciuni si viziuni. Intrebarea mea este de ce o fata frumoasa ca ea trebuie sa treacă prin tot felul de chestii ca astea. Intr-un fel imi este mila de ea deoarece eu chiar o cred.

    Mi se pare ca ea merita multe. Merita sa fie fericita pentru restul vietii ei, sa fie cineva alaturi de ea care sa nu o ranesca si. Sa aibe grija de sufletul ei. Deabea o cunosc de o zi dar tot am impresia ca o stiu de cativa ani buni. A aparut in visul meu, iar eu in visul ei. Se poate desigur sa fi foast doar o coincidenta.

   Perspectiva lui Miki

  El pur și simplu sta si zâmbeste. Arata adorabil. Inca nu imi vine sa cred ca el nu a fost doar un vis. Eu sunt deja atasata emotional de el. Stiu ca tot ce am simtit în acel "vis" a fost adevarat. Nu cred că el se va atrase de mine prea curand dar este ok. Eu m-am saturat de linistea dintre noi asa ca îi fac un compliment.

Eu:Esti dragut cand zambesti.

Carl:Si tu esti frumoasa cu zâmbetul ala pe buze. Sa sti.

Eu:Nu sunt frumoasa. Sunt doar un cartof cu maini si picioare.

Carl:Poate asta e parerea ta despre tine. Dar in ochii mei arăti bine.

Eu:Multumesc.

     Linistea apare inapoi, iar nici unul din noi doi nu scoate un cuvant. Era prea calma peisajul. Copiii se joaca in pace iar din 30 de secunde in 30 de secunde trece cate o masina pe langa parc.
      Deodată Carl se ridica de pe banca si imi face si mie semn sa ma ridic. Eu mă ridic si il intreb de ce am facut-o.

Carl:Hai sa ne plimbam. O sa amortim daca o sa mai stam mult pe banca.

Eu:A. Ok. Si....unde mergem?

Carl:Vrei o înghetată?

Eu:Da...Dar nu mai doar 50 de bani la mine.

Carl:Nu e nimic. Ti-o plătesc eu.

Eu:Serios? Multumesc mult :)

Eu:Dupa ai chef sa mergem pe undeva prin oras?

Carl:Da. Cum sa nu.

    Eu si Carl mergem la cel mai apropiat magazin si ne luam cate o înghetată. Dupa ce Carl plateste noi placam spre nicăieri.

Carl:Si unde mergem? 

Eu:Unde ne duce drumul.

    
      Noi ajungem in zona unui deal inalt de unde se putea vedea tot orasul. In varful acestuia era un singur copac. Ne urcam pana ajungem in varf si ne asezam pe iarba.

Carl:Nu stiam ca exista locul asta. E destul de departe de unde stam noi.

Eu:Da ai dreptate. Dar merita sa vi aici. Si plus ca priveștea este ataat de frumoasa.

Carl:Da...

    Liniste.....off...urăsc momentele de liniste. Vreau sa îi aud vocea lui frumoasa. Acum stam si ne uitam unul la altul. Cum se face ca de fiecare data cand Carl se uita la mine zambeste?
      Eu imi întorc privirea in fata. Soarele apune printre blocurile inalte ale orasului. Privelistea era superba. Parca nu iti puteai  lua privirea de la ea. Dar eu aveam ceva mai frumos. Pe Carl zâmbind. El era asaaaa de adorabil si dragut. De la asta nu pot sa imi iau ochii.

         Eu mă ridic si îi fac lui Carl un semn că ar trebui sa plecam deoarece se innopteaza. El se ridica si se apropie de mine. Carl fiind mai inalt, imi ridic privirea pentru a face contact vizual.

     Fata lui se apropie de a mea pana buzele noastre fac contact. La inhhceput am fost putin surprina dar dupa o secunda îi răspund la sărut. Jur pe toate tricourile mele cu trupe ca el chiar este un inger venit din ceruri.

     Mai stam asa cateva secunde dupa care ne despărțim buzele. Carl zâmbeste si isi lasa privirea in jos. Eu rosesc si fac acelasi lucrul. Dupa un moment de tăcere eu imi ridic privirea.

Eu:Acum hai sa mergem acasă. Soarele a apus.

   Carl se uita la mine si da afirmativ din cap.  Noi coboram de pe acel deal si ne indreptam pe drumul catre casele noastre. Nici dupa un minut de la plecare Carl ma ia de mana cu textul "In caz de orice".

     Eu îl tin aproape de mine deoarece eu chiar îl iubesc. Pot sa vad cu coada ochiului ca el zâmbeste.

    Continuam sa mergem pana ajungem in fata caselor noastre. Ne luam la revedere si intram fiecare in casa lui. A fost printre cele mai frumoase zile pana acum.