Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 3

       Imi fac rutina de dimineata. Azi am decis sa port un tricou pe care scrie "I Kill You!", o pereche de blugi cu lanturi si pietricele mici. Am mancat ce am gasitprin frigider. Dupa ce termin de adunat aud o bataie la usa mea.
    Acolo era...tatal meu...nu stiam ce sa fac. Mi-am strans tot curajul si am deschis usa.

Tata:Ce mai faci draga mea?

  Eu nu îi raspund il analizez din cap pana in picioare cu o privire putin scarbita.

Tata:De ce nu vorbesti cu mine?!

   Acesta ma impinge iar eu pic. M-am speriat deoarece acesta era beat si stiu de ce este in stare sa faca. Nu i-am mai auzit vocea de mult.

Tata:Tu...javra mice ce esti ... AI PLECAT DIN CASA MEA CAND EU MA CHINUIAM SA ITI DAU TOT CE VREI?!

EU:N-n-nu te-te rog! Te-te implor nu o fa-face din-din nou!
   Spun eu plina de teama printre suroaiele de lacrimi acum prezente pe fata mea.

Tata:AI PRIMIT TOT CE AI VRUT SI TU PLECI? RASPUNDE!

Eu:NU AM PRIMIT TOT CE VROIAM! MA TRATAI CA PE UN NIMENI!! NU ITI PASA DE MINE DE LOC! MAI TI MINTE? MA RUPEAI IN BATAIE IAR EU DOAR FALSIFICAM UN ZAMBET SI INCERCAM SA TREC PESTE! AI VAZUT  CATE TAIETURI AM PE MANA?! TE URAS! PLEACA!
Am spus eu deja nervoasa dar lacrimile continuând sa cada pe obrajii mei.

     Am vazut cu s-a apropiat de mine. M-a zbuciumat dupa care se uita la mainile mele pline de cicatricile taieturilor si cateva facute recent. Teama m-a cuprins din nou iar suroaiele de lacrimi au aparut din nou.

Tata:Acum te temi nu?

Eu:Te-te rog! N-nu...
Acum mi-am pierdut tot curahuj. Tot ce pot sa fac este sa astept pana PLEACA.

     Tata...daca pot sa i spun asa...a inceput sa ma loveasca brutal pana cand am inceput sa sangerez putin din fiecare lovitura, acel putin devenind mai mult. Dupa aproximativ 20 de minute el a plect lasandu-ma plina de vanatai, sange care imi curgea din nas si inca cativa stropi scuipati. Mi-am verificat fiecare vanataie sa vad daca mai  sangereaza.

   Am invceput sa plang , mai tare, si mai tare, am tipat de durere din toti plamanii, ma simteam ca un nimic si ca secam de lacrimi la cat am plâns, dar amintirile au inceput sa ma cuprinda si am inceput sa plang iar.

  Am stat acolo mai bine de 6 ore fara sa fac nimic. Din cand in cand cateva lacrimi curgand pe fata mea.

    L-am auzit pe Jeff cum intra pe usa. Mi-am sters repede sangele de la nas si am luat o bluza cu maneca lunga.

Jeff:Hei! Ce mai faci papusa?

Eu:Ce dracu' sunt cu toate complimentele astea?

Jeff:Nu am voie sa iti fac complimente?

Eu:Ba da...

Jeff:S-a intamplat ceva?

Eu:Nu! Absolut nimic!

Jeff:Esti sigur-.. Stai putin...ce iti curge din nas? E cumva sange?

Eu:Da...am ..alergie da am alergie la...struguri...da da la struguri....si am uitat..
... Asa reactionez imi curge sange din nas...

Jeff:Um...ok..dar mai am o intrebare. De ce porti bluza aia? Afara sunt ceva gen 27 de grade.

Eu:Tu de ce porti un hanorac?

Jeff:Bine punctat. Dar acum serios de ce il porti?

Eu:Pentru ca pot! Dar tie de ce iti pasa de mine?

Jeff:Las-o balta. Eu cred ca plec.

Eu:Ne mai auzim noi! Pa Jeffrey!

Jeff:Nu imi mai spune asa.

  Ce bine ca a plecat. Acum pot sa imi dau bluza jos. Mor de cald sub chestia asta.
Nu stiu de ce se comporta asa de ciudat. El ar trebui sa ma omoare..Nu sa ma complimenteze asa de fiecare data cand vine pe aici.
 

Hei lumeee. Scuuzeee pentru inactivitate.