Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 33

          Ma trezesc intr-o padure destul de cunoscuta la privire. Ma ridic de pe jos si ma indrept spre ceea ce pare a fi o cabana. Bat la usa dar nimeni nu raspunde. Apas incet pe clanta si intru. Puteam observa ca cineva sta aici deoarece pe dinauntru este in stare buna si curata.
    Un sunet de plans se aude dintr-o camera. Ma indrept spre acea usa si ascult sunetul. Intru incet si îl vad pe  Jeff stand pe jos plin de sange plangand. Aceasta se opreste si se uita la mine. Se ridica de pe jos si ma ia in brate.

Jeff:Nu credeam ca te vei intoarce. Mi-am pierdut sperantele.

   
     Ma trezec inapoi in pat. Totul a fost un vis, dar parea atat de adevarat. Acum ma simt prost. Stiu ca tot ce s-a intamplat a fost in mintea mea dar o parte din mine contrazice aceasta idee.

     Nu stiu ce sa mai cred. Ma simt ciudat. Am impresia ca nu totul a fost un vis. Mama imi intrerupe sirul meu de ganduri cu in strigat de jos.

Mama:Tina! Pregatestete pentru scoala.

Eu:Imediat mama!

Mama:Si apropo, micul de jun este gata.

     Eu ma ridic din pat, imi fac rutima de dimineata si cobor jos. Purtam o pereche de blugi negri rupti in mici parti, converse negre, un hanorac cu Metallica si ca accesorii mi-am luat un lant cu aceeasi trupa si mai multe bratari.
    
         Cand ajung in bucatarie vad pe masa clatite cu Nutella si lapte cald. Eu ma asez pe un scaun si incep sa mananc. Usa de la bucatarie se deschide si il vad pe Tony. Se aseaza si el la masa, iar eu îi intind farfuria cu clatite pentru a manca.

        Eu ma ridic de la masa, imi iau un rucsac mai mic, o intreb pe mama care scoala si ies pe usa. Se pare ca o sa fiu la scoala de arte. Imi pare bine.
       Ajung la scoala in 20 de minute. Sper ca nu am intarziat. Intru in curte unde deapbea mai era loc. Nup. Nu am intarziat. Decid sa plesc de acolo si sa ma intorc cand nu o sa mai fie asa de aglomerat.
    Ma duc la un chiosc apropiat si imi iau un suc si ceva de mancat. Imi scot castile din buzunar si pornesc muzica.  Dupa aproximativ jumatate de ora curtea se elibereaza iar eu pot intra sa imi caut clasa. Pe hol mai gaseai pe cineva din 15 in 15 metri.

      Reusesc sa imi gasesc clasa si intru pe usa si imi aleg un loc in spatele clasei. Totul imi era cunoscut. Mai putin unii colegi. Totul arata ca in vis.  Poate am prezis intr-un fel viitorul. Asta inseamna ca si Jeff exista? S-ar putea. Sper sa nu imi omoare familia. In fine. Trebuie sa nu mai gandesc la asta. Trebuie sa imi reîncep viata. Sa o iau de la inceput.

    Imi plimb ochii prin clasa si nu observ pe nimeni care sa arate altcumva de pitipoance si cocalari. Deodată se aude o bătaie în usa si un băiat intra in calsa.

Băiatul:Scuze ca am întârziat.

Diriginta:Nu e nimic. E prima si de scoala. Acum te rog frumos sa iei un loc.

     Baiatul se asează langa mine. Acesta arăt exact ca si Carl. El imi întoarce privirea si se uita la mine cu un zâmbet.

Băiatul:Buna. Eu sunt Carl.

Eu:Eu sunt Tina. Încântată de cunostinta.

Carl:La fel.

Eu:De cand esti in acesta scoala?

Carl:De anul acesta. Tu?

Eu:Si eu tot de anul acesta...

   Carl imi zambeste calduros, iar eu rosesc putin. El se întoarce în fata si eu...acum...stau si ma uit in gol ca proasta...

*pai daca asta esti*

Păcat că tu nu ai fost un vis.

*inca pot sa falsez melodiile lui Justin Biber*

Okok. Calmează-te. Era o gluma.

*asta credeam si eu -_-*

      Mda....si cam asta se intampla cand ai o constiinta ca a mea. Sa continui. Ma întorc si eu in fata sa par interesată de ceea ce spune diriginta. Imi pare bine ca multe din chestiile si persoanele pe care le-am visat sunt adevarate. Adica daca am norocul o sa fii impreuna cu Carl, poate apare si Seike si merg in Japonia... Cine stie ce se va întâmpla. Singurul lucru pe care nu il vreau este ca daca Jeff ma urmareste sa nu îi omoare pe cei la care tin. Mi-ar distruge viata cu adevarat.

      Realizez dupa cateva minute ca trebuie sa ma trezesc din transa. Il observ pe Carl cum se uita la mine zâmbind.

Eu:Stiu ca arăt ca un cartof, dar nu trebuie sa te holbezi.

Carl:Nu arăti ca un cartof. Esti frumoasa. Sa sti.

Eu:Pot spune acelasi lucru si despre tine.

     Pot sa vad cum obrajii lui rosesc putin. Chiar ca arata dragut. El chiar are un suflet mare si bun. Imi da o senzatie de bine cand stau pe langa el.

Eu:Ai vrea sa ne jucam pe consola mea daca ne întâlnim vreodata?

Carl:Tu glumesti. Iubesc sa ma joc pe console. Mai ales The Legend of Zelda.

Eu:Ala e jocul meu preferat.

Carl:Pai atunci sper sa ne vedem cat mai devreme si mai mult. Pur si simplu iubesc jocul ala.

Eu:Ok. O sa ies si eu mai des pe afara.

    Noi ne uitam unul la altul râzând in soaptă deoarece nu vrem să o deranjăm pe doamna dirigintă. Eu si Carl continuam sa vorbim pentru a ne cunoaste mai bine. Pana la urama clopotelul suna, noi ne luam cărtile si plecam.
  
    Dupa nici 5 minute de mers aud cum cineva ma striga. Imi întorc privirea si il vad pe Carl alergând catre mine.

Carl:Pai salutare din nou. Nu stiam ca o iei pe aici.

Eu:Pai nu aveai de unde sa sti deoarece nu ti-am spus.

Carl:Ai dreptate.

Eu:Pai mereu am dreptate. Nu. Glumesc. Nu sunt tipul ala de persoana.

Carl:Nici nu prea arăti a acel tip de persoana. Chiar imi pari de treaba.

Eu:Si tu mie.

   Eu îi zâmbesc călduros acesta răspunzând in acelasi fel.

Carl:Sa sti ca am impresia ca te cunosc. Odata am visat pe cineva care semăna cu tine. Era tarziu si ne uitam la filme horror dupa cate imi aduc eu aminte.

Eu:Pai sa stii ca si eu am avut un vis la fel ca acela. Si ca băiatul din el semăna cu tine.

Eu&Carl:Dupa care am adormit unul pe umărul celuilalt.

Eu&Carl:Stai. Cum de am zis acelasi lucru?

Eu&Carl:Cum de vorbim deodata?

Carl:Magie neagraaa!(⊙__⊙)

Eu:Iooii. Ba suntem sub vraja unei babe.

Carl:Da XD.

Eu si Carl continuam sa vorbim despre tot feluri de trupe pana cand ajungem in fata casei mele.

Eu:De aici ne despărțim. Eu stau aici.

Carl:Eu la 2 case distanta.

Eu:Ti-am supus ca suntem sub vraja unei babe.

Carl:Da. Ai avut dreptate.

Eu:Acum chiar trebuie sa merg in casa.

Carl:Ok. Ne vedem maine.

       Carl ma ia involuntar în brate, iar Eu raman putin socata dar dupa îi răspund la îmbrătisare. Îi fac cu mana zâmbind si intru in casa. Am avut o zi frumoasa.