Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 32

       De dimineata ma trezeste un tunet. Mda. A incep sa ploua. Tunetul imi aduce aminte de Mitch Lucker. Fostul cântăreț din Suicide Silence. Off. A murit prea tanar. Dar na. Ce sa mai si faci. Nu poti schimba trecutul.

   Ma ridic din pat si ma îndrept spre camera lu Tony. Bat politicos la usa si intru fara sa il las sa raspunda. Tony stătea si era trist intr-un colt.

Eu:Ce ai ma copile?

Tony:Mi-e dor de Miiiitch *smorcaie super tare*

Eu:Si mie smiorcaici. Si mie...da na...trecutul e trecut.

Tony:Da...ai dreptate.

   Tony isi ridica privirea in care deabea se vedea putina speranta. Lui chiar îi plăcea vocea lui Mitch. Se vede pee.......tot peretele .-.  Mda. De fapt pe 1 jumate. Are o grămadă de postere cu Suicide Silence si el.

Eu:Gata smiorcaici. Totul este ok.
Tony:De unde esti asa sigura?

Eu:Sunt sigura pentru ca stiu asta.

    Tony se ridica din coltul unde statea si ma ia in brate. Eu care credeam ca el trebuie sa fie cel matur aici. Nu eu.

Eu:Vrei ceva de mâncare?

Tony:Nu. Nu imi este foame.

Eu:Ok.

Tony:A da. Si vezi ca maine mergi la liceu.

Eu:Cine zice?

Tony:Mama si tata.

Eu:Okok. O sa imi trebuiască 20 de alarme sau mai multe. De la 5 sa sune pana la 6. Ca sunt lene sa rau.

Tony:Na bine tu somnorici. Fugi si mânca. Ai un mic de jun special azi.

    Dupa ce a spus asta dusă am si fost. Cand vine vorba de mâncare nimic nu imi sta in cale. Cand ajung in bucătărie observ pe masa clătite cu ciocolată topită peste si langa un pahar de lapte. Jur ca am cea mai tare familie cand vine vorba de mâncare sau de gătit.

   In fine. Manc toate clatitele si beau tot paharul de lapte. A fost foarte delicios. Acum e timpul de lenevit. Dupa care imi aleg tinuta pe mâine.

    Dupa ce stau cateva ore deschid sifonierul si tascolesc prin el dupa haine. Imi aleg un tricou cu Suicide Silence, o pereche de blugi negrii stramti rupti in genunchi la care le adauga lanturi. Imi aleg pereche simpla de converse si outifit-ul e gata. O sa par ciudata dar nu imi pasa. Oricum nu ma intereseaza de parerea altora despre mine. Eu sunt cine vreau sa fiu.

   Dupa asta ma duc in camera lui Tony sa mai stau si eu putin cu el. Sa vad cum îi mai merge viata de curand. Aceasta era pe laptop-ul lui uitându-se la filme cu pisici.

Eu:Ma ce fatalau esti.

Tony:Ce vrei. Sunt amuzante.

Eu:Nu asa se face.

    Imi iau din camera urechile si coada de pisica cumpărate de la Hottopic si imi desenez pe fata un nasuc si mustati de pisica. Intru inapoi in camera lui.

Eu:Uite asa se face.

Tony:Ai de Metallica mea, da otaku mai esti si tu.

Eu:Spune cel care are biblioteca plina de manga.

Tony:Nu sunt doar manga. Sunt si furate de la tine. In mare parte.
Eu:Apai du-te in Kerbera lu' Seike (Kerbera-Trupa in care canta Seike. Cel din visul lui Miki)

Tony:Si tu in Nirvana lu' Kurt.

   Eu sar pe el si picam amândoi pe jos dupa care ne preapadim de ras timp de 5 minute. Radeam din absolut orice ne trecea prin cap. Pentru un moment puteai sa juri pe trupa Quinn ca suntem posedati sau avem o boala mentală.
    Dupa ce ne oprim stam pe podea si ne uitam unul la altul. La un moment dat eu ma ridic si ma asez pe pat.

Eu:Ma plictiseeeesc. Si nu stiu ce sa faaac.

Tony:Poate ai putea sa, nu stiu, asculti muzica, sa desenezi, sa stai pe youtube. Chestii din astea. 

Eu:Dar o sa ma plictisesc si mai taareee.

Tony:A da? Pai atunci ce zici de asta.

  El sare sus si incepe sa imi ciufuleasca parul foarte tare. Eu mă enervez pe el si incep sa il gadil. Uite asa se incepe un razboi. Eu il alerg pe Tony prin toata casa pana cand îi sar in spate si imi iau revansa.

Eu:Asa iti trebuie copil obsedat de metal daca te atingi de parul meu.

Tony:Tu mai mult mi-ai dat castane.

Eu:Scuze. Am facut-o cu mare placere. Sa sti.

     Eu plec de acolo si ma duc in camera mea. Observ ca un bilet este lipit de fereastra mea si de data asta. Pe el scria "Sper ca ti-a fost dor de mine. Nu credeam ca te vei întoarce. Sa înceapă distractia.". Nu inteleg ce vrea sa spuna persoana care imi lasa biletelele. Si plus ca eu stau la al 2-lea etaj. Doar daca se urca in copacul din spatele curtii. Este intr-un fel ciudat deoarece mi se pare ca eu cunosc aceasta persoana.

    Oricum, o stare de somn isi face simțită prezenta in mine. Cred ca e de la vreme. Ma influențează mult. Altceva nu am de facut înafara de a sta sau de a dormi pana vin părintii mei.

  

   Hei killerii mei. Ce mai faceti ?  Va multumesc fiecaruia dintre voi ca imi cititi cartea. Fiecare vot ma motivează sa scriu aceste capitole de la ore precum 10 la 1 noaptea. Eu numa la orele astea scriu. Sau cand nu am ce face. In perioada aceea de timp imi vin multe idei din vise, amintiri sau orice. Sper ca va placut capitolul.  Ne vedem la următoarele. Va iubesc killerii mei :)