Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 27

   
      Filmul incepe iar noi ne uitam curiosi la el.
    Pe la jumatatea filmului eu ma asez de pe jos pe canapea intre Tony si Carl. Podeaua devenise inconfortabila desi mie imi place sa stau pe ea. Fara sa imi dau seama il iau pe Carl in brate deoarece ma speriasem la o scena. Acesta incepe sa ma mângâie usor pe spate pentru a ma calma. Nu ma judecati. Tre' sa imbratisez la frica, astfel lesin.

       Dupa ce se termina filmul îi dau drumul lui Carl si ma duc sa scot CD-ul si sa il pun pe celălat.

Eu:Gata de runda a 2-a?

Ei:Pregatiti.

Eu:Bun. Daca acum trebuie să vă duceți la toaleta sau sa fugiti este ultima voastră încercare.

Ei:Pune odata filmul.

Eu:Bine bine. Nu mai tipati ca ma surziti.

      Dupa ce pun CD-ul ma asez inapoi pe canapea. Carl isi pune un brat pe langa mine si ma trage mai aproape de el. Eu rosisem putin si simteam cum Seike este furios. Infine. Filmul incepe iar Tony si Seike mânca cele 2 pungi de popcorn.

      In timpul filmului eu ma mai sperii si il iau inca odata pe Carl in brate. Acesta ma trage cat mai aproape de el pana cand imi asemenea capul pe umarul sau.  Fiind destul de obosită eu adorm in bratele lui Carl.
       De dimineata ma trezesc foarte odihnita. Inca eram in bratele lui Carl. E asa de caldut si bine incat nu vreau sa plec. Ma uit in jur dar nu mai vad pe nimeni. Cred ca Tony a plecat sau Seike i-a dat o camera unde sa doarmă.
      Profit de moment si imi închid ochii facandu-ma mai comoda in bratele lui Carl. Mai stau asa ceva timp. Simt cum Carl incepe sa ma mangaie pe cap.  Imi ridic privirea ca sa o vad pe a lui. Ochii acestuia semanau cu ochii lui Andy Biersack.
     Acel albastru frumos de la care nu te puteai opri din privit.
Semanau extrem de bine.

Carl:Neata' frumoaso.

Eu:Neata' si tie ochi de Andy :)

Carl:Cum ai dormit?

Eu:Aaaa...de la bine in sus. Tu?

Carl:La fel.

Eu:Auzi

Carl:Nuuu. Eu sunt surd.

Eu:Pot sa iti spun ceva?

Carl:Sigur.

Eu:Doar...nu te speria si nu suna la politie...

Carl:Jur.

   Si uite asa incep sa povestesc tot ce am de spus. La un moment dat am inceput sa plâng, dar Carl ma ia in brate. Imbratisarile lui ma fac sa ma simt mai bine ca prin magie. Are o aură specifica a lui. Călduroasă, prietenoasă si iubitoare. Nimeni din familie nu avea o aură asa de curata.

Carl:Gata...nu mai plânge...totul o sa fie bine. Iti promit. Trecutul este trecut. Nu il poti schimba. Dar poti sa schimbi viitorul. Fiecare om are puterea de a schimba viitorul.

Eu:Ai dreptate...trebuie sa uit...dar amintirile acestea ma vor bantuii pentru veci.

Carl:Uita de ele. Trebuie sa treiesti viata la maxim. Nimeni nu te poate controla. Doar tu sti ce vrei sa faci, iar noi suntem aici sa te ajutam.

Eu:Sa stii ca...nimeni nu mi-a mai spus asa ceva pana acum. Si...ma simt bine in prejma ta. Ai o aură specifica a ta care ma face sa ma simt bine.

Carl:Pai ma bucur ca esti mai bine.

    Stam si ne uitam unul in ochii altuia. Are niste ochi asa de frumosi. Si o aură atat de buna. Noi ne apropiem unul de altul plană cand ajungem să ne sarutam. Buzele lui calde si moi sunt presate peste ale mele. Si prin sărutul lui pot sa îi simt aură. Este un copil foarte bun si nu ar merita sa fie rănit sufleteste.
             Rupem sarutul pentru aer timp in care ne uitam unul la altul si zambim. Carl ma ia in brate strâns. Imi place foarte mult aură lui. Pur si simplu te "vindecă" de tristete. Oricât de depresiv ai fi el te poate faca sa zambesti cu o singura îmbrătisare. Acesta ma mai sărută odata, dar de data asta mai pasional. Recunosc, poate imi place de el. Adica cui nu i-ar plăcea de un băiat asa de frumos si cu o aură atat de curata.

       Ne despărțim buzele usor si ne uitam de la unul la altul. Carl este dragut si cu aură asta pe deasupra. Ahh. Ma supăra faptul cu nu mai pot sa fiu atat de sigura in oameni...

Carl:Ai un gust dulce.

Eu:Pot spune acelasi lucru si despre tine.

Carl:Vrei sa mergem la o plimbare pana se trezesc si ceilalti 2 somnorosi?

Eu:Suna bine :)

  Imi iau conversele negre si le ia si Carl pe ale lui dupa care iesim din casa.

Eu:Vrei sa mergem la mall?

Carl:Da.

    Acesta ma is de mana si pornim spre mall. Odata ajunsi acolo intrăm in fiecare magazin in stil gotic si la hottopic. Ne luam cate ceva si plecam spre o cafenea. Acolo începem să vorbim despre chestii random cum ar fi trupe, solisti, cantece. Aproape tot ce tine de muzica. Dupa ce ne ajunge comanda Carl ajunge la o intrebare care ma prin surprindere.

Carl:Tu ma iubesti?

Eu:Carl...Eu...nu stiu ce sa zic.

Carl:A...e ok...

  Puteam sa simt cum putin din aură lui fericita se transformă în tristete.

Eu:Adica...normal...

      Un zâmbet îi apare pe fata si aură revine inapoi la fericire. Ma bucur sa îi vad zâmbetul acela colorat pe fata. Chiar cred ca el are ceva special.

Carl:Si eu te iubesc :)

      Acesta ma ia in brate si ma sărută scurt pe gura. Dupa ce ne terminam băuturile, plătim si plecam .

Eu:Aculta. Seike nu trebuie sa stie deoarece va fi gelos si cine stie ce va vrea sa iti faca.

Carl:Ok. Nu o sa afle.

     Carl ma ia de mana si isi pune zâmbetul pe fata. Este asa de dragut.
     Aud soneria telefonului si raspund.

Slendy:Alo? Miki?

Eu:Da.

Slendy:Nu am vesti bune. Jeff a....(pauza scurta) jeff a murit.

Eu:Serios?

Slendy:Da.

Eu:O-ok. Pa.

Slendy:Ne vedem.

*închid telefonul*

Carl:Cine era?

Eu:Nimeni important.

Carl:A. Ok.

     Carl ma sărută lung si eu ii raspund inapoi. Nu vreau sa stie ca eu acum mor încet. Nu vreau sa il fac sa sufere.