Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 29

          Ceva este neinregula. In loc sa vad negru vad o lumina alba puternica si aud voci.

???:O pierdem.

???:Haideti mai repede. Se trezeste.

      Eu inspir adânc si deschid ochii. Ma uit in jurul meu si observ deoctori care se uitau la mine.

Doctor:Esti ok. Totul este bine acum.

Eu:Unde sunt?

Doctorul:Esti la spital.

Eu:De ce? Ce s-a intamplat?

Doctorul:Ai fost in comă pentru un an.

Eu:Nu am fost in comă. Trăiam. Mergem la scoala. Cum am ajuns in comă?

Doctorul:Ai fost lovită de o masina.

        Stau si ma uit in gol gandima la cum totul a fost un vis.

Eu:Pai si in tot acest timp s-a intamplat ceva ciudat cu mine?

Doctorul:Nu. Absolut nimic. Totul a fost normal mai putin faptul ca din cand in cand parea ca plangeai.

Eu:Aha. Pai si e cineva care ma asteapta? Familia e in viata?

Doctorul:Da. Doresti sa ii vezi.

Eu:Da. Vreau sa ii vad.

     Doctorul face un semn din mana si o asistenta iasa din camera. Aceasta se intoarce cu o femeie si un bărbat. Acestia păreau fericiti. Nu prea seamănă cu cei pe care ii stiam eu sa imi fie părinti. Păreau mult mai ingrijiti si bărbatul nu mirosea a alcol asa cum o făcea tatăl din visul meu.

Femeia:Ne-am facut multe griji. Credeam ca nu te vei trezii vreodata.

Bărbatul:Ne bucuram ce esti bine scumpo.

Eu:Nu imi aduc aminte de voi.

Doctorul:Nu va speriati. S-ar putea sa fie din cauza problemei pe care o avea inainte.

Eu:Ce problema?

Doctorul:Nu e momentul sa iti spunem acum. Deabea te-ai trezit. Trebuie sa te hidratezi si sa mănânci.

Eu:Nu o sa mănânc pana nu aflu ce problema am avut.

Doctorul:Uite... Ai avut o problema psihologică in care ti se părea că familia ta te uraste si te certai dese ori cu acestia fara ca ei sa scoată un cuvant.

Eu:Deci...pana acum...am avut o problema...totul...a fost...o minciuna.

     Eu incep sa plâng si asa zisi mei părinti ma iau in brate si incearca sa ma calmeze.

      Dupa ce mai stau in spital o saptamana doctorii ma lasa sa plec acasa. Am atatea de reevaluat si o viata de inceput din nou.

      Eu si părintii mei ajungem in fata unei case foarte mari. Chiar exagerat de mare.

Ei:Bine ai venit acasă. Hai. Ce mai astepti. Intra.

Eu:Am o intrebare.

Ei:Ce este scumpo?

Eu:Am frati sau surori?

Femeia:Da. Ai un frate pe nume Tony.

Eu:Asa il chema pe un băiat pe care il visasem in coma mea.

Ea:Pai. Sper sa fie el. Nu stiu.

     Eu intru in casa si vad pe canapea un băiat. Ma uit mai atenta si era chiar el. Tony.

Eu:Aaaaa!!! Tonyyy!!!

Tony:Tinaaaa!!

  Acesta sare de pe canapea si ma ia in brate.

Tony:Dar parca tu nu ma stiai. Nici nu stiai ca exist.

Eu:Stiu. Dar erai acolo. Te vedeam. Chiar daca era doar un vis. Erai prezent in el.

Tony:Deci totusi poate ma vedeai intr-un fel.

Eu:Poate. Nici nu mai stiu la ce fericita sunt.

Tony:Ma bucur ca esti fericita.

     Acum ma simteam foarte bine. Deci Tony nu fusese doar un in vis. El este aici. Exista. Nu imi vine sa cred. Daca exista un Tony...atunci...poate exista si un Carl.

Eu:Mamaaa!!! Tataaa!! Inca nu v-am intrebat cum va cheamă .

Mama:Eu ma numesc Adriana.

Tata:Iar eu Andy.

Eu:Iubesc numele de Andy. Asa il cheamă pe artistul meu preferat.

Tata:Ma bucur sa aud asta.

Mama:Tu chiar nu stiai cum ne cheamă.

Eu:Ca sa fiu sincera...eu nici nu va vedeam pe voi asa de îngrijiri. Cel mai mult va plăcea să vă luati de mine. In special tata. Dar tu te-ai schimbat la un moment. Ai avut grija de mine.

Tata:Sti ca eu nu m-asi putea comporta asa cu tine.

Eu:Va iubesc. In sfarsit ajung să imi cunosc adevarata familie.

     Peste cateva ore in care eu mai vorbesc cu acestia pentru a îi cunoaste mai bine a venit timpul stingerii.

Eu:In ce camera dorm?

Tata:Cea cu multe postere.

Eu:Ok. Deci nu au dispărut nici ele. Ce bine ca nu au fost un vis cu realitate.

Tony:Daca vrei poti sa dormi cu mine noaptea asta.

Eu:Mi-ar plăcea.

Tony:Ok. Pai schimbate in pijama si te astept.

         Eu mă schimb intr-o pijama unicorn dintr-o singura piesa si ma duc spre camera lu' fratemeo. Ciocanesc la usa dupa care intru. Si camera lui era plina cu postere cu Nirvana, Metallica, Scorpions, Red Hot Chile Peppers si alte  trupe metal si rock. Eu stau si ma uit la fiecare poster in parte dupa care ma apropii de locul unde erau cele cu Nirvana si Metallica, ma lipesc de perete ca si cum i-asi lua in brate si spun.

Eu:Sfinte Batman, va iubesc!!!!
  
     Tony pur si simplu stătea si se uita la mine încercând să nu rada.

Eu:Nu mai rade metalistu' draq. They are life.

Tony:Si eu te iubesc rockerito.

    Noi ne imbratisam frateste si ne punem in pat. Eu adorm aproape instantaneu, dar fratemeo. Ceee?!? El se holbeaza la mine si zambeste malefic. Se apropie de urechea mea si sopteste.

Tony:Tot o sa trebuiască sa te duci la scoala.

Eu:Da-o draq de scoală acum. Vleau sa dolm si daca ma tezesti iti tlag un pumn in bot.

Tony:Gata boss. Nu te trezesc.

     Noi ne punem la culcare si adormim destul de repede. Eu visez ca sunt pe un unicorn multicolor impreuna cu Ashley Purdy. Acest unicorn lasa in urma lui curcubee. Mda...ciudate vise mai am si eu da na. Cred ca in camera lu' fratemeo se poate visa orice.

    Pam pam paaam. Si acesta este lucrul surpriza. Se pare ca Miki (eu) e nebună. Oricum. Sper ca va placut capitolul. Spuneti in comentari daca v-am tinut in suspans sau tortura ca nu stiti ce se intampla. Pentru mine ar fi fost tortura. Oricum ne vedem la capitolul următori killeri mei.