Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 31

     Ma bucur ca am un frate ca Tony. Desi pana acum cateva zile nici nu stiam ca el imi este frate ma bucur ca am aflat.

Tony:Nu crezi ca ar trebui sa manci ceva?

Eu:Nu imi e foame.

Tony:Este un borcan de Nutella in frigider langa niste clătite si este înghețată.

Eu:Deeefaaapt. Am vrut sa spun ca mor de foame. Acum hai sa mergem la bucătărie.

Tony:Okok.
 
     Ne ducem in bucătărie si deschid frigiderul si descopăr ca erau chiar 2 borcane de Nutella.  Mai erau destule clătite incat sa hranesti o trupa si cativa fani.

Eu:De ce nu mi-ai spus ca raiul e in frigider?*_*

Tony:Si in congelator.

Eu:A da.  Înghetata. Avem si ciocolata?

Tony:Avem 8.

Eu:Undeeeee?!?!?!?

Tony:Dulapul de sus.

Eu:De ce?! Sunt doar un minion. Hai nu fi rau si da-mi ciocolata.

Tony:Daca imi lasi si mie din ea.

Eu:Okok. Hai ca iti las si tie 1-2.

      Tony imi da ciocolata de sus si incep sa o desfac. Cateva le topesc la microunde si pe pun peste înghetata si Nutella din clătite. Cea mai buna combinatie (scuze daca v-am facut pofta), le pun pe o farfurie so incep sa le manc. Normal îi dau si lu' metalistu' meu cateva(apropo, aveti poza cu Tony la media). 

    Terminam de mâncat si decid să jucăm si noi ceva. Chiar daca are 20 aproape 21 de ani tot se comporta ca un copil.

Eu:Dar când vin mama si tata acasa?

Tony:Peste cateva ore. Mai exact 3 ore.

Eu:Ok. Deci cred ca ne putem juca?

Tony:GTA, The Legend of Zelda.

Eu:Ba da învechit esti in jocuri.

Tony:Pai normal daca nu am facut nimic altceva decât să te vizitez pe tine si sa plâng.

Eu:Pai si nu mergi la facultate?

Tony:Pai nu. Deoarece părintii trebuiau sa iti plateasca spitalizarea.

Eu:Ai de Nirvana mea. Totul din cauza mea?

Tony:Nu e vina ta.

Eu:Ba da. Tu puteai sa mergi la facultate fericit si sa nu plângi. Iar părintii puteau sa aiba o viata fericita fara mine.

    Eu incep sa plâng, iar Tony ma ia in brate incercand sa ma calmeze. O sa fac cumva si o sa imi incep din nou viata. Si pe a lui Tony si a părintilor. Totul trebuie sa fie ok.

Eu:Ma bucur ca nu ai fost doar un vis.

Tony:Se spune ca in vise vezi doar persoane pe care le-ai intalnit in viata reala.

Eu:Dar Jeff si Carl? Seike?

Tony:Ei cine au fost?

Eu:Pai vrei sa iti spun tot ce s-a intamplat in acel vis?

Eu:Ok...

    Si uite asa incep sa povestesc tot ce am vazut si ce s-a intamplat. Tony părea foarte interesat de poveste si din cand in cand trist deoarece stia ca eu suferisem chiar daca totul era un vis. Dupa ce am terminat de povestit acesta se uita la mine pentru  cateva secunde.

Tony:Cum de ai tinut minte toate astea?

Eu:Nu stiu. Poate am ceva special.

Tony:Ok. Deci. Părintii vin intr-o ora. Ce ai vrea sa facem?

Eu:Nu stiuuuu.

Tony:Nici eeeu. Da nu mai tipa ca ma surzesti.

Eu:Scuze...

         Stam si ne uitam unul la altul cu o privire plictisita. Stam asa ceva timp.

Eu:Hai sa dam muzica la maximum. Ce zici?

Tony:Imi place cum gândesti.

Eu:Ce zici de Metallica?

Tony:Sau Slipknot

Eu:Si mai bine.

     Eu si Tony dam volumul boxelor la maxim si punem melodia Psychosocial de la Slipknot. Dupa ce am pornit melodia incepem sa tipam versurile si sa alergam prin casa ca 2 nebuni rockeri/metalisti ce suntem. Am facut asta de 2 ore  jumatate. Cred ca trebuie sa ne oprim. E aproape 9 seara.

     Eu opresc muzica si in acel moment se opreste si Tony.

Tony:Ce faci?

Eu:E aproape9 seara si părintii nostri o sa vina in cateva minute.

Tony:Asa si?

Eu:Daca ne paraschiv vecinii?

Tony:Aaaa. Ok. Bine ai facut. Si vezi ca seara asta dormi in camera ta.

Eu:De cee?

Tony:Pentru ca nu mai vreau sa primesc picioare si pumni in coaste si fata. Cel putin o scurta perioada de timp.

Eu:Se pe cine mai iau in brate? Pe cine?

Tony:O perna.

Eu:Esti rau câteodată. Sa stii.

Tony:Multumesc. Si eu te iubesc.

   Ok. Deci asta noapte dorm singura. Ok. Lasa ca vezi tu Tony. O sa vezi tu. O sa îi fac eu ceva. Cat eu ma gandeam la planul meu părintii apar acasa. O sa il parasc. Stiu. E copilăresc dar na. Csf.

Eu:Mamiii. Tatiiii. Tony nu ma mai lasa sa dorm cu eeel.

Mama:Esti mare poti sa dormi si singura.

Tati:Mama ta are dreptate.

Eu:Daar....of...fie... O sa dorm singură.

    Tony imi scoate limba si eu îi arăt degetul magic. Vleau sa dolm cu el. Nu e colect. Dar na.  Viata e grea. Ma duc sa imi pregătesc camera.

    Cand intru simt un miros cunoscut. Mirosul pe care il avea Jeff. Ahh. Mi-asi fi dorit ca si el sa fie adevarat. Dar trebuie sa uit. Totul fusese un vis. O aud pe mama cum ma striga de jos si ma duc sa verific despre ce este vorba.

Eu:Da mama?

Mama:Te-am înscris la un liceu.

Eu:Serios? Eu chiar la asta ma gândeam de o zi.

Mama:Pai la cat de tare te-ai gandit mi-aia trimis chestia asta printr-ul fel de telapatie.

Eu:Cred ca da. Acum ma duc sa imi aranjez camera.

   Si cu asta spusă ma  duc inapoi sus in camera mea. In camera era destul de răcoare deoarece geamul era rabatat. Mirosul acelasi specific se simte din nou. 
Ma face putin trista dar continui sa imi pregatesc patul pentru somn. Dupa ce termin ma schimb in pijama si ma duc sa spun familie noapte bună.

     Cand ma întorc în camera observ un biletel pe fereastra. Pe el scria "O placere sa te revăd". Nu inteleg. Cred ca Tony imi face o farsă. Nu conteaza. Oricum am obosit de la toata nebunia si alergatul ala prin casa asa ca ma pun direct in pat si adorm aproape instantaneu.