Un criminal cu suflet-Jeff The Killer

Capitolul 35

     Eu intru în casa si sar in sus tipand de fericire. Imediat dupa ce am tipat Tony coboară scările speriat.

Tony:Ce se intampla?!

Ei:Nimic. Sunt doar fericita.

Tony:Deci sa inteleg ca te-ai intalnit cu Carl. Nuuu???

Eu:Da ma. M-am intalnit cu el. Si? Ai ceva in potriva?

Tony:Nu am nimic inpotriva.

Eu:Bun. Acum ma duc in camera mea. CEAULEEESS.

        Cand intru in camera Si Simt acel parfum care ma baga in transa. Deschid ochii si nu imi venea sa cred cine e in fata mea.
Jeff stătea pe scaunul de la birou. La inceput am fost mirată dar dupa imi venea sa il iau in brate.

Jeff:Ti-am lipsit?

Eu:Da. Mi-ai lipsit Jeff.

Jeff:Bine. Acum. Sa înceapă joaca.

Eu:Cum adica?

Jeff:Ok. Uite cum facem. Iti dau in ce 2 sanse de a ma învinge. Doar 2. Daca pierzi. Vei fi animalul meu de companie pentru restul vietii tale. Daca castigi. Vei avea dreptul de a face orice.

Eu:Ok. Cand incepe "joaca" asta?

Jeff:Iti dau o ora la dispozitie sa te pregatesti. Nici mai mult. Nici mai putin.

     Jeff sare pe Fereastra si ma lasa cu privirea in gol. Bun. Deci in loc sa fim prieteni. Se pare ca suntem dusmani. Nu pot sa cred asa ceva. Vreau doar sa am o viata normala acum.

       Si ce am facut sa merite toate astea? Cu ce am gresit?  Nu gasesc un raspuns la aceste intrebari.
    
    Oricum. Jeff mi-a spus ca imi da o ora la dispozitie pentru a ma pregăti. Asa ca mai bine mi-asi lua 2 cutite. Sau. Poate sa fug? Neah. Ar crede că sunt fricoasa. 
Vreau sa lupt. Sa merit ceea ce castig sau pedeapsa invingerii.

       Ma duc in bucătărie si imi iau cele mai bune cutite găsite. Dupa ce închid sertarul de unde le-am luat am mers cat de încet posibil spre camera mea. Acum va trebui sa astept.

       Dupa 40 de minute in care mai loveam perna  cu cutitul si trăgeam linii pe pereti ajunge si Jeff. Ok. Ce va fi. Va fi. Sper doar sa nu murim.

Jeff:Mai, mai, mai. Se pare ca te-ai pregatit. Dar esti gata pentru lupta?

Eu:Da.

Jeff:Bun. Sa incepem.

    Eu încui usa si ma întorc inapoi spre Jeff. Acesta tine cutitul îndreptat spre mine. Eu incerc sa fiu cat mai sigura pe mine, dar nu pot sa fiu atenta. Pur si simplu ma uit la chipul lui Jeff si toata atentia imi zboară. Nu trebuie sa ma mai uit la el. 

        Imi mut privirea la cutit si la miscările pe care Jeff le face. Trebuie sa ma focusez pe miscările lui. Absolut fiecare dintre ele este importanta. Jeff imi pune piedică iar eu normal ca pic. Ca dară na. Aici e vorba de un criminal in serie.

Jeff:Sa stii ca asta nu e o poveste de dragoste. Asta este realitatea.

Eu:Dar...Tu....lasa. Oricum nu are sens sa mai explic.

Jeff:Ai dreptate...pentru ca....viata ti se va încheia rapid.

     Imi pune cutitul la gât si apasă din ce in ce mai tare. Simt cum firicele de sânge se scurg pe gâtul meu. In acel moment eu ma sprijin de maini ridicandu-ma si aplicandui lui Jeff un cap in gura....destul de tare.

     Reusesc sa ma ridic. Ma duc intr-un colt al camerei de unde imi iau avânt si sar peste Jeff punându-i cutitul la gât si tăindu-l putin.

Eu:Nu conteaza cat de mult te idolizam. Nu. Te pui. Cu mine.

Jeff:Ba da uite ca o fac. Si o sa ma implori sa te omor peste câteva minute.

Eu:Vedem noi cine implora pe cine.

    Jeff face miscarea lui specifica de vânătoare pe care o făcea si in vis. Nu are sanse. Il cunosc prea bine. El nu stie cate am invatat tot timpul acela.
     Eu ma feresc si il iau prin surprindere dar continua sa încerce fiecare miscare pe care o stie. Degeaba. Le stiu.

Jeff:De ce naiba nu te pot omorî?!

Eu:Pentru ca te cunosc prea bine. Nu ai sanse. Degeaba incerci.

Jeff:Nu te cred! Voi reusi sa te omor chiar daca este si ultimul lucru pe care il fac!

    Se vede ca l-am enervat pe Jeff. Dar nu imi pasa. Tot ce am simtit a fost doar o iluzie. Acum vreau răzbunare. Lupta continua iar pe mine deabea ca ma zgarie. Eu î-am facut o tăietură pe ambele brate, pe picioare si una pe abdomen. Jeff mai avea putin si plângea ca nu ma poate omorî.

       La un moment acesta se opreste si pica in genunchi. Isi înfige cutitul in podea iar privirea lui sta fixată in jos. E mai slab pe cat credeam.

Jeff:Am....pierdut in fata ta. In fata unei fete. Cum? Cum e posibil asa ceva?!

Eu:Dragul meu Jeff....ti-am spus ca te cunosc prea bine. Nu ai cum sa ma invingi.

Jeff:Cred...ca.....ai dreptate. Dar pot sa iti curesesc inima.

      In acelasi moment Jeff sare de jos si ma sărută. Nu mi-a placut. Dupa toate acele lucruri. Vreau răzbunare. Ma despart de el si ma uit cu o privire fixă la acesta.

Eu:Puteam sa raman fericita in comă. Dar eu nuuuuu. Eu trebuie sa ma omor in acel vis pentru tine! Ca sa ce?! Sa vin aici si sa aflu ca dupa toate ce s-au intamplat acolo tu vrei sa ne luptăm?!! Spune-mi ce ar trebui sa fac!

Jeff:Tu...te-ai omorât in comă....pentru....mine?

Eu:Da! Am tinut la tine chiar daca tu m-ai torturat si mi-ai omorât singura persoana care mai rămăsese cu mine.

Jeff:Sti.....toate astea.....au fost doar un vis.

     In acel moment Jeff ma impunge cu cutitul pe care l-a luat din mana mea in umăr.

Eu:Jeff... Te....URASC!

    In acel moment imi scot cutitul din umăr si plina de durere sar pe Jeff si il impung in stomac. Acesta scoate un scancet de durere dupa care un topat.

Eu:Asta iti trebuie daca ma faci sa sufar.

   Ma dau jos de pe Jeff si ma asez pe pat privindu-l pe acesta cum incearca sa se ridice pentru a pleca. Pana la urama reuseste dar nu cred că mai are mult de trăit.

      Salutare killeri mei. Nu. Nu am murit. Cal putin eu nu. Dar imaginatia mea pentru un moment dat da. Spuneti-Mi daca dupa ce termin cartea sa fac un volum 2 cu titlul de "O noua viata". Daca aveti sugestii pentru capitole sau carte puteti sa le lăsati în comentarii.
     Va pup killeri mei. Paaaa.