După despărţirea lor, Brooke observă că fostul ei iubit se comportă bizar. În scurt timp, lucrurile se transformă brusc într-un joc de-a şoarecele şi pisica mortal, din care nu se știe dacă va scăpa cineva.
În sfârşit a venit iarăşi vremea să înceapă cu un bang uimitor distracţia mult-râvnită de Halloween. O aşteptam de prea mult timp, sincer. Totul e, până la cel mai mic detaliu, bine amplasat: mâncarea, playlist-urile mai mult sau mai puţin specifice sărbătorii, luminiţele fluorescente, bolurile umplute până la refuz de bomboane portocalii, şi desigur zgomotul infernal provenit de la dansul ''malefic'' al persoanelor cuprinse de spiritul voios. Costumele clasice, cum ar fi fantomă, vârcolac, vampir, zombie, şi sperietoare de ciori sunt amestecate de cele dubios de populare, ca ale criminalilor horror Michael Myers care adoră Halloween-ul, Jason Voorhees şi masca sa de hockey, Freddy Krueger care ne bântuie visele, Ghostface cu apelatul anonim, şi micul dar periculosul Chucky. De asemenea, mulţi alţii sunt pe lângă ei, stând cuminţi pentru a 'ataca' din tufişuri.
O paradă de modă în toată regulă. Una a monştrilor, bineînţeles. Se putea altfel?
Stau leneşă în grădina largă din spatele casei, pe un şezlong, privind către piscina acoperită de bule colorate. În ea se scaldă câţiva petrecăreţi la bustul gol din echipa de fotbal a liceului. Nu că m-aş plânge. Ei azvârle în jur nişte semnale luminoase multicolore, animând atmosfera foarte încărcată. La boxele setate pe volumul maxim de lângă mine sunt majoritatea invitaţilor, dansând neîncetat pe ritmul haotic al melodiilor redate. Unii încearcă karaoke, cu un succes discutabil. Răsună puternic piesa 'Champagne Problems' de Nick Jonas, ce completează scena tipică: mulţi adolescenţi îmbătaţi, la o petrecere dată fără acordul părinţilor, fiindcă viaţa şi aşa e un mare clişeu, deci să fie treaba treabă.
Uşor plictisită, îmi iau un pahar de şampanie roz - deoarece acesta e stilul meu, şi mă ridic, îndreptându-mă spre interior cu cât mai multă grijă, pentru a nu îi deranja pe ceilalţi.
Înăuntru, mulţimea este tot în delir. De la living room-ul în care sunt împrăştiate pe jos doze şi popcorn, până la bucătărie, hol, la etaj, locuinţa pare acaparată de o pasiune neîmblânzită a destrăbălării. Dintre cei care nu au adormit instant de la băut, unii fac maraton al serialului Scream, ţipând sonor odată cu personajele blocate în ecran.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acum că sunt foarte atentă la toate detaliile care mă înconjoară, îmi dau seama că e practic o metaforă cinică a vieţii mele. Huh. Băutura asta chiar e bună. Te face să realizezi... chestii. Ce naiba. E clar, sunt aproape leşinată, iar dacă nu mă grăbesc să ajung la o baie, voi fi încântată de cunoştiinţă cu covorul. Super, îmi e greaţă mai nou. Fug repede spre baia de la etaj, păşind pe treptele scărilor cu ajutorul balustradei, de care mă sprijin cu un eform imens. În final, văd uşa salvatoare.
