TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

12

Când a intrat în camera am rămas împietrita, inima a început sa îmi bata foarte repede.

-cum ai intrat aici?

Întreb speriata.

-pe ușa.

Acum ma ia la mișto.

-era ușa deschisa, am auzit ca sunteți sus și am zis sa urc și eu.

Îmi zâmbește și eu fac la fel doar ca eu zâmbesc fals.

-despre ce vorbeați când am intrat?

Am făcut ochi mari și am înghițit în sec.

-Ăa....nimic important.

-Bine.

Spune cu o sprânceană ridicata.

-eu plec!

Spune Lara cu zâmbetul pe buze.

Ma întorc spre ea și îmi măresc ochii dându-i de înțeles ca nu vreau sa plece.

Dar totuși pleacă, mulțumesc mult Lara, îți sunt al naibii de recunoscătoare.

Acum trebuie sa stau singura în casa practic spus cu un necunoscut.

Ma pun în celalalt capăt al patului, iar el sta acolo unde a stat pana acum.

-Ce facem ?

Întreb eu.

-Nu știu, eu ma uit la tine.

-de ce ?

Întreb deja rosind.

-pentru ca ești frumoasa.

Nu zic nimic doar zâmbesc.

Se întinde în pat lângă mine , iar eu ma trag, ajungând sa pup podeaua.

-au...

Spun eu când ma ridic.

-te doare?

-Da.

Se apropie de mine și îmi sărută fruntea pentru a-mi alina durerea și a reușit, dar acum simt cum un 1 milion de fluturași se joaca în stomacul meu, iar o imensa căldură îmi urca în obraji.