TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

54

Ies din casa, și Pufuleți începe sa alerge, dacă nu era în lesa nu cred ca îl puteam stăpâni.
Sigur se bucura ca mergem la plimbare,  având în vedere ca de ieri nu a mai ieșit din casa.

-Samanta Maria Smith.

Ma întorc și încă nu realizez ce se petrece.

-Dar vai ce mare ai crescut.

Ma uit în continuu la persoana din fata mea, neștiind cum ar trebui sa reacționez.

-Ce vrei?

-Dar ce urat ma tratezi, am venit aici doar pentru tine și Lara.

-îmi pare atât de rău.

-pentru ce?

-ca trebuie sa te trimit naibi de aici, defapt nu îmi pare rău deloc ,ai face ceva foarte bun dacă nu ai mai veni în fata mea vreodată și dacă ne-ai lasă în pace.

-Sam, Sam, Sam, ești atât de prostuta.

Ma strâmb și fac câțiva pași în spate.
Recunosc ,mie frica de ce ar putea sa îmi facă, dar încerc din răsputeri sa nu arat asta.

-Acum dacă ma scuzi eu merg sa îmi plimb câinele.

-ști, exista doar o mica problema , tu vi cu mine.

-asta s-o crezi tu.

Îl iau în brate pe Pufuleți, și încep sa alerg cat ma țin piciorele.
Ma ascund după un copac în parc și aștept, sa pot merge la Alex odată.

-Samanta, unde ești?

Cred ca am uitata ceva în legătură cu el, Lara, o nu, e la fel de în pericol ca mine.
Sper ca e bine.

-Lara, te cauta.

Continui el, pot auzi disprețul din vocea lui, dar și nervozitatea.

-Știu ca ma auzi, asa că îți spun doar atât ne vom mai vedea.

-sigur, iar eu voi merge pe luna.

Spun în șoaptă.
Se îndepărtează de parc, dar eu încă nu plec, sigur face el ceva sa ma prindă.