TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

17

Imediat cum a ieșit mama ei din camera am mers lângă și am îmbrățișat-o.

-Acum va trebui sa ma suporți o luna și jumătate.

Spun eu zâmbind.

-Nu, defapt tu nu vei scapa de mine.

Spune și ea zâmbind.

-Nici nu aveam de gând.

Samanta:

Ma bucur atât de mult ca va rămâne cu mine în timp ce părinți mei nu sunt acasă.
Ma simt atat de bine în bratele lui, dar gândul ca mâine trebuie sa merg din nou la liceu ma face sa ma întristez.

-s-a întâmplat ceva?

Întreba el.

-Nu...

-atunci de ce ești trista?

-pentru ca mâine trebuie sa merg la liceu.

-și?

-Valeria și tot liceul o sa își bate joc de mine, ca în fiecare zi.

-sunt doar invidioși.

-Da sigur, pentru ce?

-ești deșteaptă, foarte frumoasa.

-asta e părerea ta.

Spun și roșesc instantaneu.

-Va fi diferit de acum!

-de ce?

-pentru ca sunt eu aici!

Se apropie de mine și își lipește buzele de ale mele.
Ce sentiment, fluturi din stomacul meu o iau razna.

Rup sărutul doar când simt ca am nevoie de aer.