TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

7

La media este Samanta *

Ma întorc și alerg în baie nu vreau sa ii dau Valeriei satisfacția de a ma vedea plangand din cauza ei.

Ajung și dau frâu liber lacrimilor, nu le mai pot stăpânii.

Dupa ce ma mai linistesc putin îmi deschid telefonul și vad ca sunt doar 3 minute pana se suna.

Merg în fata oglinzi și ce vad ma sperie, am obraji atât de roși și ochii umflați de la atâta plâns.

Nici nu știu de ce plâng.
Chiar dacă ma doare tot ce îmi spune Valeria uneori nu mai pot sa plâng pur și simplu numai pot, insa acum e diferit, poate pentru ca lui Alex i s-a făcut rușine cu mine, cuvintele pe care le-a spus m-au făcut sa ma simt mai rău decât atunci când Valeria își bătea joc de mine în fata întregului liceu, erau ca niște săgeți ascuțite care ma lovesc.

De ce ma simt asa din cauza lui?

Il placi , aiurit-o!

Nelipsita mea conștientă, ce m-as face eu fără tine.

Nu îl plac, nici măcar nu îl cunosc, dar știu ca ma lovit ceea ce a spus.

Ies din baie pentru ca se suna imediat și trebuie sa merg la ora de chimie.

Când ajung în fata clasei, vreau sa intru dar o mana puternica ma trage.

-Alex!

Spun eu puțin speriata.

-te rog iartă-mă pentru mai devreme, nu a fost frumos ce am făcut, îmi pare foarte rău.

-stai liniștit. Sunt obișnuită.

Intru în clasa fără sa aud ce mai spune.

Ma așez la locul meu, și profesorul intra.