TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

34

Se aude dintr-o data un sunet enervant îmi deschid ochii și totul este la fel cum a fost și înainte sa adorm , eu care speram sa fi fost doar un vis.

Nici nu știu decând suntem aici.

Stai...unde e Alex?
Lacrimile își fac apariția pe obrazul meu.

Simt doua mâini care ma cuprind din spate, sper doar ca e Alex.

Ma întorc și îl vad pe iubitul meu cu zâmbetul pe buze.

-de ce plângi iubito?

- crezut ca te-au luat de lângă mine.

-am fost lângă Lara și Max, m-am trezito repede și nu am vrut sa te trezesc și pe tine.

Îl îmbrățișez strâns.

-când aveți de gând sa ne dați drumul?

Striga Lara.

-domnișoară numai țipați va auzim .

-Răspundeți-mi la întrebare!

-decât timp suntem aici?

Tip eu când vad ca o ignora pe Lara.

-ok, nu răspundeți nici la asta, dar ce naiba o sa mâncăm ?

-Nu este necesar acest limbaj domnișoară.

-Nu este necesar , poftim? Cum nu este necesar, niște psihopați ne țin închiși aici de nu știu când și dumneavoastră îmi spuneți sa vorbesc politicos?

-eu nu v-am jignit domnișoară.

-iubito calmează-te, te rog, nu merita.

Ma strânge Alex în brate, fierb de nervi cred ca dacă nu era Alex aici începeam sa îmi smulg tot parul din cap.

-cum ar trebui sa ma calmez? Sunt închidă aici.

-Va fi bine.

Se stingeau luminile și se face bezna.

-Acum ne stingeți și lumina?

-Nu e necesara pe timp de noapte.

Vreau sa ma pun în pat dar ceva îmi atrage atenția, era o ridicatul într-un perete.

Vreau sa ma apropii de ea dar Alex ma prinde de mana.

-unde mergi iubito?

-Am văzut ceva acolo!

-ridicatura aia ?

-Da, și tu ai văzut-o?

-din prima seara decând am ajuns.

Mie frica sa merg pana acolo cine știe ce o sa ne facă dacă afla ca nu suntem în pat.

Ma apropii încet și pun mana, era exact ca o ușa.

Se aprinde lumina.

Și un miros puternic ma amețește, în următoarea secunda vad doar negru.

...

Simt o durere însuportabila de cap.

Îmi deschid ochii și e ceva diferit, suntem toți aici dar e diferit, suntem întinși pe jos iar aceea patura neagra numai e.

-Alex!

-ești bine iubito?

-cred ca da.

Ma ridic sa inspecteze locul.

-unde suntem?

-undeva de unde numai aveți nici cea mai mica șansă să scăpați!

Ma duc la un perete și ma las pe el, mana mea atinge podeaua și acolo e ceva sigur putem scapa de aici, dacă ne-au adus aici sigur exista și o cale de ieșire.

Diseară o sa dormim pe partea asta o sa ii spun Larei și lui Max sa venim pe partea asta.

-Acum nici pat numai avem?

-va dam o patura mare pentru toți!

Acestea fiind spuse din tavan cade o patura imensa,  numai buna pentru planul meu de evadare.