"We stopped checking for monsters under our bed when we realised they were inside us."
Mă uit la ceas şi deşi e abia 7 eu nu mai pot dormi. Am dormit foarte puțin. Înghit în sec şi mă ridic de pe pat. Merg spre baie şi arunc toate hainele murdare din cos pornind rapid maşina de spălat. Sunetul apei spălând acele haine mă liniștește. Doar două zile am reuşit să le las nespălate. Deja mirosea în întreaga casă a haine murdare. Plec din baie şi închid uşa după mine. Mă aşez pe canapea şi aştept. Nu ştiu ce aştept dar simt acelaşi sentiment ca atunci când aş aştepta pe cineva... sau ceva.
Oare chiar am o problemă? Oare sunt bolnavă? Mă ridic de pe canapea privind spre geam. Dacă am o problemă? Dacă chiar sunt bolnavă? Oare o sa am nevoie de un psiholog iar? Tratament? Nu cred că e aşa grav.
Bat la uşă uşor şi inspir adânc aer în piept. Cearcănele din jurul ochilor erau accentuate din cauza lipsei de somn. Cred că sunt bolnavă cu adevarat. Intru şi mă aşez pe scaun rapid simțind cum amețesc.
-Bună ziua! spun şi privesc spre psihologul la care am mai fost în trecut.
-Buna, Yeoreum! Speram să nu ne mai întâlnim în aceste circumstanțe prea curând.
-Ați... înghit saliva simțind cum amețesc din nou... ați reuşit să vă dați seama ce e în neregulă?
-Yeoreum... din câte mi-ai povestit... nu cred că ar trebui să mai vii la mine.
-Deci sunt în regulă? Sunt sănătoasă? Totul e în regulă? întreb dar ea lasă privirea în jos oftând.
-Ascultă-mă cu atenție. Ar trebui să mergi la un psihiatru. E foarte posibil să ai OCD*.
-OCD? Ce e OCD? E grav? Nu sunt nebună nu? De ce aş merge la un psihiatru?
-Yeoreum, nu eşti nebună. E o tulburare. O prietenă de a mea e psihiatru, îți pot da numărul ei de telefon şi stabilești cu ea o întâlnire şi o să îți spună sigur care e problema.
-Deci e o problemă... mă ridic şi întind mâna spre birou.
-Ah da, asta! Poftim! spune întinzându-mi o carte de vizită cu numele unui psihiatru pe ea şi o adresă şi un număr de telefon.
-Mulțumesc. spun şi părăsesc cabinetul simțind cum urmează să mă sufoc dacă mai rămân.
Lacrimile încep să se scurgă pe obraji înainte să reuşesc să ajung acasă. Plângeam de frică? De milă? Sunt nebună? Chiar e nevoie de un psihiatru? Chiar e nevoie?
Alerg pe trotuarul străzii care mă duce acasă dar mă opresc în fața porții. HwaYoung împreună cu Jongin aşteptau în fața porții. M-au văzut deja, nu am cum să fug. Îmi şterg pe cât posibil ochii plini de lacrimi şi îmi trag nasul. Ajunsă în fața lor îmi bag mâinile în buzunarele gecii şi oftez.
-Ce faceți aici? spun încercând să-mi concentrez atenția asupra fetei cu care mă înțelegeam destul de bine şi să îl ignor pe Jongin.
-Nu ai trecut pe la bazin de o săptămână. Domnul Kim ne-a zis...
-Adică mie mi-a zis, îl întrerupe Hwayoung pe Jongin, să vin să te conving să te întorci pentru că a zis că daca te suna el oricum nu reusea asta. Şi eu nu ştiam unde stai... doar Jongin ştia şi...
-Da, ştiu. Nu mă pot întoarce. Nu acum... nu mă simt prea bine. spun şi pun mâna pe clanța porții.
-Dar alergai. Nu pare aşa gravă problema ta. spune Jongin şi simt o înțepătură în inimă. E mai gravă decât pare.
-E posibil... să fiu bolnavă, ok? țip întorcându-mă cu fața spre cei doi, Hwayoung tresărind dar Jongin rămâne cu aceeași privire impasibilă studiindu-mi comportamentul.
-Bolile trec... totul se vindecă, da? încearcă Hwayoung să mă liniștească văzându-mi lacrimile scurgându-se pe chip. Îşi apropie mâna de umărul meu dar mă retrag rapid.
-Da. spun şi intru pe poartă.
-Mergi înainte, Hwayoung. O să vin şi eu dupa ce vorbesc ceva cu Yeoreum. spune Jongin dar eu intru pe poartă sperând că va pleca şi el.
-Ok. Te așteptăm la bazin, Yeoreum. spune Hwayoung şi eu suspin înfundat.
-Yeoreum! se aude vocea lui Jongin care probabil e încă la poartă. Nu îi raspund dar aud poarta deschizându-se. Răspunde-mi când te strig! spune pe un ton impunător şi mă întorc cu fața spre el.
-Suntem în curtea mea. Cu ce drept îmi ordoni tu asta? strig la el privindu-l în ochii negri care mă fac să mă cutremur când văd cât de nervos e.
-Cine te crezi? Cine crezi tu că eşti de fapt? Cu ce drept te comporți cu noi toți aşa? strigă Jongin la mine apropiindu-se tot mai mult de mine. Las privirea în jos şi mă îndepărtez de el pas cu pas, apropiindu-mă de uşă.
-Ştii că...
-Nu ştiu nimic. Nimic altceva în afara faptului că eşti o răsfățată. Plângi din nimicuri şi te prefaci dură în fața celorlalți. Nu îți iese teatrul ăsta ieftim. Renunță la el.
-Nu am...
-Nu ai scuză. De ce ai reacționat aşa azi? Eu şi Hwayoung am venit aici pentru că domnul Kim ne-a trimis. Dar Hwayoung s-a oferit să vină ea la tine. De ce te-ai ferit de atingerea pe umăr? Eşti de zahăr? Te crezi prea prețioasă pentru o atingere? Ce e în neregulă cu tine? strigă înaintând pas cu pas. Se oprește înainte ca eu să mă lipesc cu spatele de uşă. Plâng zgomotos şi nu îmi pasă că par slabă în fața lui. Ştie că sunt...
-Mă auzi măcar? Poți să te oprești naibii din plâns şi să înfrunți toate astea? Sau lumea cere prea mult de la tine? spune şi îmi ridică bărbia din pământ privindu-mă în ochii înlăcrimați.
-Nu... nu pot. Cum vrei să pot face asta când...
-Când? Când ce? Ce ai de nu poți? Sau nu vrei? Asta era? Nu vrei.
Cum să îi spun că probabil voi avea nevoie de un control psihiatric şi cel mai probabil o să rezulte de acolo că sunt nebună? Ce pot să îi spun? Prefer să nu o fac. O să tac. O să îndur toate lucrurile pe care mi le spune. Merit asta. Merit. Cred că deja încep să devin monstrul de care mă tem a deveni. Îmi e teamă. Îmi e teamă, Jongin...
--------------------------------------------------
*OCD- Obsessive Compulsive Disorder sau in romana Tulburare Obsesiv-Compulsivă. Cele mai frecvente comportamente ale bolnavului sunt gândurile repetate în legătură cu contaminarea (a se contamina prin strângerea mâinilor altor persoane), îndoielile repetate, necesitatea de a pune lucrurile într-o anumită ordine, impulsuri agresive sau oribile (în cazul în care tulburarea este în stadiu mai avansat). Compulsiile sunt comportamentele repetitive de exemplu spălatul mâinilor deseori sau acte mentale precum număratul, facute cu scopul de a reduce neliniștea şi anxietatea intensă.
CITEȘTI
Over Conscience's Desire
Fanfic"Îmi întorc privirea câteva secunde în spate pentru a verifica dacă nu cumva aleargă dupa mine şi încetinesc când văd că nu e nimeni. Îmi arunc privirea spre bocanci şi văd unul din şireturi descheiat. În secunda în care îmi ridic privirea mă lovesc...
