Over Conscience's Desire

Capitolul 3

"I don't get particularly friendly with new people at first go. Call that a strenght or a failing, whatever."

Anul nou se apropia. Urăsc sărbătorile deşi niciodată nu sunt lăsată singură. Anul ăsta merg la Abigail acasă. Sărbătorește cu familia şi a insistat să vin şi eu, în ciuda refuzurilor mele repetate. Şi o să merg, i-am promis asta. Îmi strâng pe lângă corp paltonul şi grăbesc pasul către casa ei. A zis că îi e lene să vina să mă ia de acasă aşa că o să merg singură la ea.
    Ajung în fața blocului şi privesc încă o dată adresa din mesajul trimis de Abigail care se potrivește cu cea de pe plăcuța de lângă uşa blocului. Apăs numărul care indică apartmentul ei şi aştept să răspundă cineva. Tuşesc scurt şi bat uşor din picior. O voce răgușită care nu pare a lui Abigail raspunde la interfon.

-Sunt prietena lui Abigail. spun scurt şi aştept să fiu întrebată ceva dar aud râsul răgușit la aceleiași persoane.

-Yah, Yeoreum, eu sunt Abigail! spune şi simt că îmi vine să mă dau cu capul de primul perete. Nu-mi recunosc prietena.

-Îmi dai drumul? spun şi uşa se deschide şi eu pășesc în bloc şi urc scările până la primul etaj unde bat la ușă şi din spatele ei apare Abigail răcită şi învelită cu o pătură groasă.

-Intră! spune şi eu chicotesc văzându-i părul lui Abigail care arată ca un cuib de păsări. Mama e în bucătărie şi tata prin sufragerie cred. Vrei să îi saluți? mă întreabă şi înghit în sec dând din cap negativ.

-Nu chiar acum. spun şoptit şi o urmez pe Abigail către camera ei.

-Aşa ziceam şi eu. Sper să te simți bine la mine acasă! spune şi zâmbește scurt după care se așează în pat.

Aranjez pătură de pe pat şi ma așez lângă Abigail. Privesc ceasul din perete şi văd că mai sunt aproape două ore până când începe noul an. Abigail privește concentrată un clip pe laptop şi nu îndrăznesc să o deranjez ştiind că nu îi place asta. Se termină clipul şi chițăie fericită bătând din palme.

-A fost superb! spune şi eu o privesc suspicioasă. Nu o văd prea des aşa încântată de un clip. De fapt, nu sunt prea multe lucruri care o încântă.

-Cum a fost la pian ieri? întreb şi brusc îi dispare zâmbetul de pe chip.

-E un nesimțit Yoongi! Ah, dacă ai ştii cât mă enervează. Îmi vine să-l pocnesc câte o dată.

-Şi de ce nu o faci? spun amuzată de gesturile ei.

-Pentru că e prieten de familie. Nu pot! spune şi oftează. Dar tot îl pocnesc eu într-o zi! spune şi îşi pocneşte degetele vrând să pară periculoasă.

-Sunt doar părinții tăi şi noi două la masă? întreb schimbând subiectul.

-Nu! A zis mama că mai vin niște prieteni de familie....sper că nu e şi Yoongi printre ei. spune şi se strâmbă întorcând privirea spre laptop.

-Ah, o să fie şi mai ciudat aşa.

-Să te pregătești de întrebări jenante din partea părinților mei! spune şi se ridică din pat luând cana cu ceai sorbind ușor din ea.

-Oh...o să încerc să mă pregătesc.

A venit ora să ne ducem cu toții în sufragerie. A venit timpul să fiu interogată şi privită suspicios de toată lumea din jur. Sunt agitată şi nu am idee cum să-mi controlez tremurul. Abigail mă mângâie ușor pe spate înainte să părăsim camera şi şopteşte un "va fi bine" iar eu ii zâmbesc stângaci. Ajungem la masă şi mă aşez lângă Abigail. Suntem doar noi două momentan. Totul pe masă e aranjat perfect şi prefer să-mi țin mâinile pe genunchi pentru a nu strica ceva de pe masă. Înghit în sec când o uşă se aude în spatele meu şi îmi dau seama că e doar mama lui Abigail.

-Bună seara! Sunt prietena lui Abigail, Yeoreum! spun politicos ridicandu-mă. Fac o plecăciune scurtă în fața mamei ei care pare foarte tânără şi e foarte frumoasă deşi Abigail nu prea seamănă cu ea.

-Abi mi-a povestit despre tine! Oh, ce tremuri! Nu trebuie să fii speriată. Am mâncat deja doi oameni săptămâna asta. Îmi ajung ăia! spune mama ei izbucnind în râs şi eu încerc să râd de asemenea. Eu sunt mama lui Abi!

-Încântată! spun şi privesc spre Abi care clatină din cap dezaprobator privind-o pe mama ei care se întorcea rapid spre bucatarie.

-Mama şi glumele ei de bătrâni. spune şi eu zâmbesc amuzată puțin mai relaxată.

-Mama ta e haioasă! spun şi ea ma priveşte serioasă.

-Glumeşti, nu? Mama are glume mai proaste ca Yoongi! spune şi se aude soneria la uşă.

-Abigail, răspunde la uşă şi lasă bârfitul! se aude vocea mamei ei din bucătărie.
Se ridică încet de la masă şi pleacă spre uşă. Apasă clanța şi deschide uşa larg pentru a primi invitații. O doamnă aranjată o pupă pe obraji şi apoi un domn repetă gestul. Presupun că sunt acei prieteni de familie despre care spunea Abigail. În urma domnului intră Yoongi care spune doar un "bună" şi trece nonșalant pe lângă Abigail care mai avea puțin şi exploda de nervi.
Închide uşa şi îi poftește pe Yoongi şi părinții lui la masă. Yoongi se asează fix pe locul în care stătea Abigail până acum câteva minute. Înghit în sec. E aşa aproape de mine. Privesc spre mâini şi îi aud vocea lui Yoongi şoptind ceva spre mine. Întorc privirea spre el şi zâmbește așteptând un răspuns. Nu am înțeles ce a zis.

-Poftim? întreb politicos şi el chicoteşte.

-Eşti Yeoreum, nu?

-Da! spun şi îmi întorc privirea spre mâini. O aud pe Abigail plecând nervoasă din cameră. Îi recunosc paşii dintr-o mie.

Mama lui Yoongi se asează lângă mine în partea cealaltă. Acolo trebuia să fi stat Abigail. O ignor deşi poate părea nepoliticos. Bat agitată din picior şi mă uit după Abigail care a dispărut ca din senin şi m-a lăsat cu nişte străini la masă.
Nu o văd dar îi aud paşii coborând pe scări. Întorc privirea în spre ea şi observ că e machiată. Abigail nu se machiază. Ce e cu ea? O privesc ciudat şi înțelege motivul imediat ce observă. Zâmbește strâmb şi se aşează pe un alt scaun liber.

-Şi... Abi, cum se comportă fiul meu cu tine la pian? întreabă tatăl lui Yoongi şi eu pufnesc în râs. Sper să răspundă frumos.

-Pai...e destul de...

Soneria uşii se aude şi Abigail se ridică rapid scuzându-se. A scăpat de răspuns momentan. Pleacă spre uşă să răspundă la sonerie şi deschide uşa de îndată ce ajunge. O doamnă mai scundă decât mama lui Yoongi intră pe uşă urmată de un tânăr brunet.