Am clipit spre el derutata. Ce intrebare ar putea avea? Un gand mi-a venit in minte. Daca a aflat ca am apelat de la telefonul lui??? Cu siguranta Ryan a mai sunat... A intrebat cu ce scop a fost deranjat...
O sa para straniu daca o sa plec acum sa imi pregatesc groapa si tot ce as putea avea nevoie pentru inmormantare? Nu de alta, dar o sa ma omoare... Sau....
M-as putea duce direct acolo unde ar trebui sa fiu. Oricum nu e nimeni in cosciugul pregatit pentru mine...
Am dat din cap, cand mi-am dat seama ca ma holbam pur si simplu la el, fara a-i da vreun raspuns.
- Esti bine? m-a intrebat incet.
- Da. De ce nu as fi? l-am intrebat, incercand sa inteleg incotro doreste sa ajunga cu aceasta intrebare.
Cel putin nu a zis nimic de vreun apel.... Poate am noroc...
- Nu mai conteaza. mi-a raspuns scurt.
Am strans buzele intr-o linie dreapta si mi-am incrucisat bratele la piept, privindu-l suparata.
S-a uitat la mine si si-a dat ochii peste cap.
- Ce-am facut? m-a intrebat intr-un oftat, dandu-si ochii peste cap, iarasi.
Nu i-am raspuns. A venit langa mine, iar pe chipul lui a parut o urma de blandete. Si-a dus degetul aratator spre obrazul meu si a facut cateva cercuri cu el.
- Oh, Lunna... esti atat de capricioasa... a urmat o pauza. Cum sa inteleg ce-mi ceri cand nici macar nu vorbesti cu mine?
Am incercat sa ma feresc, asa ca s-a oprit.
- De ce faci asta? am intrebat cu voce mica.
- Ce anume? a soptit.
Am inghitit in sec.
- Nu mai conteaza... am repetat cuvintele pe care mi le-a spus el.
A respirat adanc.
- Nu pot sa inteleg ce vrei...
A urmat o pauza, iar eu, in acest timp, mi-am ridicat ochii spre el.
- Uite, Lunna... Hai sa ne intelegem asa:
Daca iti doresti ceva - orice ar fi acel ceva - o sa-ti dau, tot ce trebuie sa faci tu este sa imi spui. mi-a vorbit pe un ton serios.
Ochii lui mari parea ca aveau o alta culoare, cafenie, usor mai deschisa.
L-am privit pret de cateva clipe incercand sa inteleg cum ar trebui sa reactionez. Daca e doar o gluma? Ce ar trebui sa ii spun?
Mi-am coborat privirea, inapoi spre podea, dar nu pentru mult timp, pentru ca el mi-a ridicat barbia ca sa ma uit in ochii lui. Parea sincer, iar eu ma pierdusem. Il priveam ca un copil ce a ajuns intr-un moment in care ar trebui sa aleaga intre doua jucarii si nu se poate hotari care e mai frumoasa. Ar putea sa imi dea orice vreau? Unde ar fi limita acestui "orice?"? Logic ar fi sa existe una... Nu?....
- Esti de acord? m-a intrebat incurajator.
Am clipit de cateva ori. As putea sa am incredere in el?
- Nu stiu ce sa spun... am soptit sincera.
A ridicat o spranceana, surprins de vocea mea mica.
- Nu credeam ca o sa ajung ziua asta... a zis ironic. Dintre toate momentele, acum te-ai trezit tu sa iti pierzi cuvintele?
A bufnit in ras. De parca nu eram si asa destul de incurcata...
- Ce e atat de amuzant?... am zis pentru mine, intorcandu-mi fata, ca sa nu il mai vad, strangandu-mi buzele intr-o linie.
S-a oprit brusc din a rade si mi-a vorbit, stergandu-si o lacrima din coltul ochiului.
- Nu, Lunna, nu te supara. a inceput sa vorbeasca repede si neinteligibil. Pur si simplu nu ma asteptam sa ramai fara cuvinte... a incercat sa imi explice. Uneori voiam sa te fac sa taci si nu stiam cum, dar acum am reusit atat de usor. Chiar nu radeam de tine, ci de situatia asta. mi-a spus dintr-o suflare.
M-am incruntat la el.
- Adica nu puteai sa imi inchizi gura? Iti parea rau ca am inceput sa vorbesc? Daca stam sa ne amintim, tu aproape ca m-ai impuscat, impunandu-ma sa scot vreun cuvant, nu? Vrei sa tac iarasi? am intrebat la fel de rapid. Spune! Asta vrei?!
A ridicat o spanceana, ramanand nemiscat pret de cateva clipe. Si-a trecut mana prin par.
- Fetele astea... a mormait, dandu-si ochii peste cap.
Mi-am tuguiat buzele.
- Nu am dreptate? Vrei sa spui ca nu ai tinut un pistol indreptat spre mine pana ce nu am tipat la tine sa incetezi??? am chitait ca o psihopata isterica.
Si-a dus mana peste fata, inchizandu-si ochii.
- Dintre toate tu ai auzit doar asta, nu? mi-a zis respirand adanc.
A ras. Ma privea de parca ar astepta sa spun ceva.
- Nu... am spus ezitand. Dar cum puteai sa iti doresti sa tac dupa ce m-ai impus sa vorbesc? am facut o pauza. Sa iti spun ce imi doresc acum?
A respirat adanc.
- Ce-ti doresti? m-a intrebat cu o oarecare oboseala in glas.
Am tacut cateva clipe, ca sa il las sa se gandeasca, pentru ca eu stiam exact ce sa spun.
- Sa nu mai razi. Daca o persoana rade singura, e un semn ca sufera de alienatie mintala.
A ras ironic si a intrebat:
- Sa inteleg ca asta e un "Da" la intrebarea de mai devreme?
