Paseste zvelta ca o caprioara, nu cu gratia unui elefant... mi-am soptit in gand, de parca mi-ar fi fost frica sa nu ma auda cineva. Am simtit niste ochi in directia mea si mi-am intors capul intr-o parte, prefacandu-ma ca privesc in jur, astfel acoperindu-mi fata cu parul meu brunet. Nu trebuie sa ma dau de gol...
Am calcat fiecare treapta, incercand sa nu arat vreo urma de indoiala inspre privitorii mei. Aveam senzatia ca incep sa ard putin cate putin, iar obrajii mi se imbujoreaza tot mai mult. Adrenalina mi-a luat-o la goana prin corp si voiam sa fug... oriunde...
Mi-am dus mana prin par, din cauza emotiilor amestecate: frica, ingrijorare, furie, disperare si dispret. Nu o sa ma opresc sa incerc sa scap, pana nu o sa ma vad acasa. Am observat cu coada ochiului ca unii dintre baieti ma priveau putin incruntati, de parca ar fi trebuit sa ma recunoasca si nu reuseau sa o faca.
- Aceea nu e...? l-am auzit pe unul, spunand, si mi-am intors instinctiv capul in directia opusa ca sa incerc sa ma ascund de ochii lui.
La naiba! Am fost recunoscuta! Am indesat pasii ca sa merg mai rapid, inca tinand capul intors spre partea dreapta.
- Nu cred... Nu ar putea fi... i-a raspuns altul.
Aproape ca intram in pamant ca sa ma ascund de ei.
- Cine e? s-a auzit o voce soptita de fata.
- Nu sunt prea sigur. i-a raspuns un alt baiat.
Inca putin trebuie sa merg si ies de aici.
- LUNNA!!! a strigat o voce nervoasa spre mine, eu intorcandu-ma instinctiv in directia de unde s-a auzit, vazandu-l pe Adam in capatul de sus al treptelor.
La naiba! Nu din nou!!!!!... Am inceput sa alerg ultimii 10 metri care imi mai ramasera pana la usa care ma ducea spre libertate. Dar nu am reusit sa fac decat 3 pasi ca am fost lovita de ceva tare si aproape ca mi-as fi pierdut echilibrul, daca nu ma prindeau de brate niste maini mari. Au durat cateva secunde sa imi dau seama ce se intampla. Cand am facut-o, era deja prea tarziu. Ma lovisem de cineva, iar cand ridicasem privirea sa vad cine e, am ramas inghetata. Kyle...
Am incercat sa ma zbat din stransoare, dar fara rezultat. E prea puternic! Si nu cred ca daca l-as ruga frumos, m-ar elibera... Am auzit pasii grabiti ai lui Adam, cum se apropie de noi, fiind iarasi nervos. De ce trebuia sa apara Kyle in peisaj??? Nu putea sa stea la locul lui??? As fi iesit demult afara daca nu m-as fi lovit de el...
Brusc mi-a venit in minte imaginea armei negre din camera lui Adam si m-au trecut fiorii. Nu vreau sa-l vad folosind-o, daramite asupra mea... Am respirat adanc. Trebuie sa fiu cuminte...
Ma doare!!! aproape ca i-am tipat nenorocitului care ma strangea cu putere. O sa am niste vanatai foarte frumoase datorita acestui individ.
- Ia-ti mainile de pe ea... Kyle... a zis printre dintii inclestati, fiind la doar un metru de noi.
Kyle a eliberat putin stransoarea, dar nu mult, pentru ca nu avea de gand sa imi dea drumul bratelor. Adam a inspirat si a expirat adanc, mentinandu-si nivelul vocii calm.
- Kyle, pleaca de langa ea... a zis cu maxilarul inclestat, dar cu tonul vocii foarte mic.
- Nu. a raspuns scurt.
Adam si-a trecut mana prin par din cauza nervilor.
- Termina, la dracu', cu prostiile si nu ma enerva si mai mult, caci o sa imi gasesc o victima pe care sa imi descarc nervii! i-a tipat in fata.
Mi-e frica... Nu vreau sa fiu eu acea victima... Ar fi vrut sa vorbeasca ceva dar a fost intrerupt de acelasi Adam.
- Apropo... Sa stii ca nimeni nu ti-a cerut ajutorul ca sa o prinzi... a zis printre dinti, inca, dar cu vocea mai joasa.
Kyle m-a eliberat cu totul din stransoare, fara sa mai spuna ceva, iar Adam m-a apucat de incheietura si m-a dus agresiv inapoi spre treptele pe care tocmai am coborat, in mijlocul tuturor spectatorilor care ne priveau ca la circ. O alta incercare pierduta...
Am fost atat de aproape... Mor de ciuda, doar gandindu-ma la asta...
Tot drumul pana in camera sa, m-a tinut cu o intensitate foarte mare de incheietura, caci simteam amorteala din faptul ca nu circula sangele cum trebuie in regiunea palmei. Am icnit fara sa vreau cand, de cateva ori, m-a tras mai inainte, impiedicandu-ma din cauza asta, pentru ca ramaneam in urma mult si, aproape ca ma cara ca pe un sac de cartofi dupa el.
Ajunsi in fata usii, a deschis-o, lovind-o cu putere de perete. M-a aruncat pe mine in camera si a inchis usa, fara sa o incuie.
S-a dus spre masa din camera in care ne aflam, eu asezandu-ma, iarasi, ascultatoare pe pat.
- Dintre toti, anume peste el trebuie sa dai... mi-a zis, cautand ceva pe masa.
Nu am raspuns nimic, dandu-mi seama ca vorbea despre Kyle.
- Chiar nu ai de gand sa vorbesti, nu? m-a intrebat cu ton provocator.
Iarasi am tacut.
A incuviintat din cap, inca fiind suparat la culme si cu spatele la mine. Cauta ceva si nu gaseste... Oare ce anume?... A deschis un sertar.
- Lasa ca te fac eu sa vorbesti... mi-a zis de parca m-ar fi avertizat.
Orice urma de curaj mi-a parasit corpul, ramanand doar o spaima grea. Am incercat sa nu cedez impulsului de a tipa sau a fugi pe usa deschisa.
Am putut sa observ usurarea din ochii sai cand a gasit ceea ce cauta.
- Daca nu vrei sa fii cuminte de buna voie, atunci o sa o faci obligata... mi-a spus miscand intre degete, aratand o sticluta mical, asemanatoare cu cea pe care am vazut-o aseara.
Am ramas inghetata cand el a turnat lichidul transparent intr-o bucata de batista, a pus sticluta pe noptiera si s-a indreptat spre mine, inconjurand patul mare cu un zambet triumfator, chiar rautacios pot spune, pe fata. Am inceput sa ma zbat cand l-am vazut atat de aproape de mine, dar mi-a prins rapid picioarele si mainile sub el.
Mi-a dus o mana la ceafa ca sa imi tina capul, cealalta, care tinea batista, fiind dusa spre nasul si gura mea.
- Gata, gata! Acum nu o sa mai scapi de aici... Asta primesc fetitele rele...
Iar astea au fost ultimele cuvinte pe care le-am auzit.
