Am iesit repede din masina lui Adam, indreptandu-ma cu viteza spre cei doi porumbei.
De parca m-ar fi simtit, Cecilia a coborat din bratele lui Ryan, tinandu-se doar cu mainile de gatul lui, intr-o imbratisare. Daca as putea-o numi imbratisare... Mai degraba, as spune, ca ea e agatata de gatul lui ca un globulet de Craciun. Si isi mai tine si capul pe umarul sau....
Ma considera o proasta... Probabil face asta mereu... Cand eu nu sunt alaturi, se da la alte fete...
Cand am ajuns la doar doi pasi de ei, m-am prefacut ca tusesc, ca sa le atrag atentia spre mine. Ryan si-a intors capul spre mine plictisit, dar avea pe fata o mimica usor surprinsa. Nu arata de parca ar fi vazut o fantoma.... Inseamna ca stia despre mine..... Cand m-a vazut, a inceput sa ranjeasca.
Stiam eu... Ar fi fost prea mare coincidenta sa fi ghicit doar numele.... Ar fi putut fi oricine, dar el a vorbit sigur, stapan pe situatie, de parca s-ar fi asteptat la acel apel.... Sau la cine ar fi putut forma numarul sau....
Cecilia nu a avut nici macar o reactie, facand inca pe "liana", in bratele lui.
- Buna. am spus sarcastica.
- Buna. mi-a raspuns, cu acelasi ranjet pe fata.
Mi-am incordat mainile, asezandu-mi-le pe talie. Abia rezistam impulsului de a i-l sterge de pe moaca.
- Pot vorbi cu tine? am intrebat sarcastica. Fara... Aceasta.... Ămmmm..... am spus, aratand dezgustata spre tipa din bratele sale.
A ras ironic. A lovit-o usor la fund si ea a tresarit. Ridicand capul aproape cu greu, a mormait ceva, iar eu mi-am dat seama ca adormise. Ryan i-a soptit ceva la ureche, iar aceasta s-a indepartat, impleticindu-se spre casa Emmei, fara sa se mai uite prin alte parti, fapt care era destul de favorabil pentru mine. Cum poate sa bea o persoana pana ajunge in asa stare? Nu stiu cum e posibil asa ceva, dar simt mila fata de ea, cand o vad ca abia se poate tine pe picioare...
- Am deranjat ceva? l-am intrebat, dezgustata, pentru a incepe o discutie cu el.
- Da, dar o sa revenim... Nu-ti fa griji.... a raspuns liber.
Imi doream mai mult ca niciodata sa le fac cunostinta palmei mele si obrazului sau. Cum poate sa imi spuna una ca asta? Nu pot sa cred ca acesta e chiar Ryan... Atat de nesimtit, atat de josnic...
- Ce mai faci? m-a intrebat plictisit, scotandu-ma din starea de gandire.
- Bine. Tu? am spus sarcastica.
- Si mai bine. a zis razand.
Mi-am dat ochii peste cap, dar el sigur nu a vazut, datorita ochelarilor mei de soare.
- Sterge-ti ranjetul acela de pe fata sau o sa ti-l sterg eu.... am spus printre dinti.
- Ehh, papusa. Cand te-ai facut asa rea? a ras ironic.
M-am incruntat la el, neintelegand.
- De cand imi spui "papusa"? am intrebat confuza. Niciodata nu mi-ai spus asa....
A ras ironic, pentru a mia oara.
- De ce? Nu iti place? a ranjit.
- Nu. am raspuns, fara a mai lua aer in piept.
- De ce? a intrebat, de parca nu s-ar fi asteptat la raspuns.
- Pentru ca nu imi place! am zic cu un ton mai puternic, ca un copil rasfatat.
A ras de mine si mi-a spus.
- Acum ca ai ajuns la rangul acesta, ar trebui sa iti placa...
- Poftim???? Ce rang, Ryan? Tu te auzi?... Poate doar rangul in care am inceput sa ma atasez mult prea mult de un nesimtit ca tine...
A inchis ochii, razand si batandu-si joc de mine in continuare.
- Nu la asta ma refeream. a spus ironic. Dar, hai sa schimbam subiectul. Tu ce cauti aici?... a facut o scurta pauza. Singura.... Iarasi ai facut ceva?
M-am incruntat. Chiar stie ca eu eram cu Adam... Nu mi-ar fi spus ca sunt singura daca nu ar fi stiut.... A cautat ceva cu privirea, apoi ranjetul lui s-a largit. Mi-era teama sa privesc in directia in care se uita el. Stiam sigur ce se afla acolo, chiar inainte sa imi spuna ironic.
- Uite-l ca vine...
