Am tresarit, cand am simtit apa rece pe mine. Unde sunt? am gandit speriata. Cred ca eram culcata pe jos, pentru ca, dupa ce am fost udata din cap pana in picioare, reflexul m-a facut sa ma ridic si sa fiu asezata in acelasi loc. Am deschis ochii, dar, cand am vrut sa privesc in jur, am simtit o palma usturatoare pe obrazul meu drept.
- Capul in pamant! mi-a spus un alt tip diferit cel putin dupa voce de cei doi pe care i-am intalnit inainte de a fi luata pe sus.
- Auch! i-am zis tipului, dar fara sa ma uit la el. Nu asa se comporta cu o fata! i-am retezat-o scurt.
- Tine-ti gura daca nu vrei sa fie mai rau. mi-a raspuns nepasator.
Cine se crede tipul asta sa imi spuna mie ce sa fac? E nebun daca crede ca o sa il ascult...
- Unde m-ati adus? am intrebat, inca tinand fata spre podeaua tare pe care ma aflam. Duceti-ma inapoi! Vreau acasa!!! m-am plans fara sa imi pese ca el a oftat de parca m-ar fi omorat chiar in acea secunda.
I-am vazut pantofii, apropiindu-se de mine. I-am simtit mana mare, ducandu-se in parul meu si tragandu-mi capul pe spate. Ochii mi s-au strans cu putere din cauza durerii, dar nu cedam.
- Asculta, papusa. mi-a soptit in ureche. Daca nu iti lipesti chiar in clipa asta gurita aceea de printesa ca sa faci liniste, iti jur ca nu o sa raspund pentru faptele mele. Te avertizez ca nu am nervii de otel... mi-a spus cu duritate, iar eu doar mi-am muscat buza de jos si am inghitit in sec.
Vocea lui imi spunea ca e periculos, dar cuvintele m-au facut sa amutesc pe loc. A ramas asa langa mine timp de vreo 10 secunde, care au parut ca durau o vesnicie, apoi mi-a eliberat parul, mangaindu-l cu blandete de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
- Ce fetita cuminte! a spus, cand eu nu faceam altceva decat sa privesc podeaua si sa simt cum mi se scurge o lacrima pe obrazul care si asa ma durea.
