Messages from a criminal

8°

"Gay-ul ăla merita să fie înjunghiat"

"Jur că daca ai avut ceva de aface cu asta, sun la poliție"

"Sună. Ți-am zis că nu-mi place fața lui"

"Era doar un coleg, idiotule. Dacă tu i-ai făcut asta, ar fi bine să mori"

"Să mor? Exact așa cum a făcut și el?"

"Nu a murit, este la spital. Dacă îl mai atingi vreodată jur că o să te înjunghii eu pe tine"

"Simți ceva pentru el?"

"Trebuie să simt ceva pentru el dacă spun să nu te atingi de el? E viața lui în joc"

"Nu-mi plăcea ideea să il văd lângă tine"

"Nu ai niciun drept să faci ce ai făcut. Sper să putrezești în închisoare. Nu-mi mai da vreun mesaj."

Îi blochez numărul și îmi las telefonul pe noptiera de lângă patul lui David. Vin la el în fiecare zi de când s-a petrecut incidentul. Știu că el este rănit din cauza mea pentru că criminalul ăla i-a făcut asta doar pentru că l-a văzut cu mine. Mă simt vinovată.
Deși a trecut o săptămână de când s-a întâmplat asta și s-a dovedit că nu l-a înjunghiat fatal, nu are dreptul să se atingă de el, mai ales că nu i-a greșit cu nimic. Om nebun ce e.