Messages from a criminal

16°capitol special°

Pășește în față și cu lacrimi în ochi privește scena din fața ei. Mătușa sa, care nu a iubit-o, nu a ajutat-o, doar a folosit-o, este acum dusă spre cimitir, în stânga și în dreapta mormântului, fiind doar persoane îndurerate.
Nu știe de ce plânge, căci ea nu îi merită nici măcar lacrimile.

~

Intră în încăpere și se îndreaptă hotărâtă spre bărbatul care pare să o aștepte.

- Mă bucur că ai venit, spune acesta.

- Vreau să îl văd, ridică tonul, toate privirile țintindu-se spre ei.

- Urmează-mă!

În stânga și în dreapta sunt celule, în spatele cărora sunt înfractori, criminali, traficanți, și tot felul de specimene care o înspăimântă, deși vrea să pară că nu se teme.

Polițistul se oprește brusc și îi aruncă fetei o privire de "am ajuns", holbându-se la bărbatul din celulă.
Cu pași mărunți înaintează, până când imaginea din fața sa o șochează, expresia sa începând să se schimbe.

- Ce e asta? întreabă Hara, arătând cu degetul spre bărbatul din fața sa.

- El este vinovatul.. cel care ți-a omorât mătușa și s-a dovedit a fi și cel care l-a înjunghiat pe băiețelul ăla..David..A cauzat destul de multe probleme în ultimul timp..

- Cât timp o să st-..

- Pe viață.

Se apropie de celulă și cade în genunchi, ochii începând să i se ude.

- Nu poate fi adevărat... șoptește fără a-și lua privirea de la omul din fața sa.

- Ce este neînregulă, Hara?

Se ridică, își sterge genunchii și își pune mâinile în șold, gândindu-se.

- Este un bărbat de cel puțin 60 de ani. De crezi că ar face asta? ridică tonul, privirea sa fiind țintă în continuare pe cel din fața sa.

- Nu am scos nimic de la el încă. Cauza este necunoscută.

- Dar nu poa-..

- Timpul a expirat, o întrerupe polițistul.

~
Din perspectiva lui Hara

Nu este el. Nu poate fi el. Nu are cum sa fie el. Sau poate că are cum.
Ar trebui să fiu fericită că sunt în sfârșit liberă, de ce mă tot gândesc la asta?
Mă trântesc în pat și îmi închid ochii, automat amintindu-mi toate momentele petrecute acum puțin timp. S-a terminat. Sunt liberă. Este timpul să mă ocup și de mine.

Mâ ridic din pat hotărâtă pentru a-mi căuta o rochie sexy și găsesc una mai mult decât perfectă.

~

- Arăți minunat, Hara, îmi spune Lia zâmbind.

- O să ne distrăm de minune!

Rochia neagră mulată îmi face silueta să iasă în evidență, iar pantofii  înalți de același negru închis îmi fac picioarele lungi să fie ușor de observat. După ce mi-am terminat buclele și machiajul, mi-am luat telefonul și clutch-ul și am pornit spre mașina Liei.

Telefonul mi se aprinde, iar mesajul pe care l-am primit m-a făcut să tremur instant.

- Hara, ești bine? mă întreabă Lia îngrijorată.

"Credeai că ai scăpat, frumoaso? Sunt cel mai bun la acest joc așa că ai face bine să te pregătești."

Bună, dragilor. Astăzi, 27 august, este ziua mea și am decis să postez acest capitol puțin mai diferit. Sper să vă placă. Kisses.