Messages from a criminal

13°

Un sunet nu foarte puternic predomină în liniștea deplină de pe stradă, ceea ce o  face să se sperie și să își scoată telefonul din buzunar, neștiind că mobilul său se află acolo, acesta cauzând sunetul deranjator.

Noroc pentru ea. Se gândi să sune la poliție sau măcar să afle unde se afla cu ajutorul hărții de pe telefon.
Apelează în final numărul prietenei sale cele mai bune, însă sunetul alert o întrerupe din nou, pe ecran făcându-și apariția un mesaj care o face să se cutremure.

"Te joci cu focul, prințesă"

Ochii i se măresc de îndată ce citește mesajul, pielea făcându-i-se de găină, fiorii cuprinzând-o din plin.

"Ce vrei de la mine?"

Tastează fata cu un pic de reținere și frică, gândindu-se la consecințele la care nu a dat importanță până în prezent. Până acum a fost rău, dar ideea că poate fi și mai rău o sperie.

Din perspectiva lui Hara

Ochii aproape mi se închid, iar încotro mă îndrept, nu am nicio idee. Vreau doar să ajung acasă, la cămin, teafără.

Pașii mi se micșorează din ce în ce mai mult, la fel ca și ochii pe care am să-i închid curând din cauza oboselii. Este un chin.

O stradă pustie, fără nicio urmă de oameni sau viețuitoare, înafară de mine, care merg pe mijlocul străzii, bucurându-mă de ultimele clipe de libertate pe care le am.
În liniștea asurzitoare își face simțită prezența același bâzâit în semn că am primit alt mesaj. Nu am de gând să îl deschid. Prea multe lucruri s-au întâmplat în această zi, iar eu nici nu realizez asta încă.

Picioarele îmi cedează, iar automat cad jos, pe asflatul rece. Îmi pun toată forța în mâini pentru a mă ridică, însă și acestea cedează.

Zgomote puternice se aud din apropiere, iar acestea nu sunt de la telefonul meu. Trei bărbați se văd foarte aproape, cu sticle de băutură și țigări în mâini, făcându-mă să cred că sunt niște bețivi care cutreieră străzile.
Îi privesc până când realizez că și aceștia se uită la mine, râzând și apropiindu-se exagerat de mult.

Nu am timp să stau întinsă pe asflat, așa că picioarele mele amorțite se zbat puternic să se deplaseze, însă neașteptat de încet.

Încheietură îmi este prinsă agresiv, fiind automat nevoită să mă întorc.
Mirosul deranjant de puternic de alcool este simțit de la o poștă. Unul dintre ei încearcă să îmi tragă pantalonii în jos, asta făcându-mă să mă trezesc la realitate și să scot un țipăt puternic în semn de ajutor, însă șansele ca cineva să mă audă sunt scăzute, căci este un cartier nepopulat, iar acum mâna unuia dintre ei îmi acoperă gură, împiedicându-mă să respir.

Atunci când bluza îmi este trasă, realizez că trebuie să ripostez, dar este imposibil căci mâinile îmi sunt prinse.
Lacrimile și urletele mele nu îi deranjează deloc pe niciunul dintre ei, continuând să îmi devoreze fiecare părticică a corpului, începând cu gâtul, pe care și-au lăsat amprentele încă de la început.
Pentru o clipă nu mai simt niciun fel de atingere, dar tot ce simt este sentimentul de frică atunci când îi văd pe toți întinși pe jos.

Două mâini îmi cuprind talia cu delicatețe, iar în mai puțin de două secunde sunt lipită cu spatele de un abdomen bine făcut, care mă face să mă simt în siguranță, dar doar pentru puțin timp, pentru că realizez cine ar putea fi.
O mână de a sa îmi acoperă încet ochii, iar pe cealaltă încă nu și-a luat-o de pe talia mea.

- Te-au rănit, Hara?

O voce groasă și răgușită sparge liniștea, dădându-mi seamă în final că cel care stă în spatele meu este el.