Messages from a criminal

20°

- Domnișoară, treci la treaba!

- Poftim?

Încheietura îmi este puternic strânsă de doamna din fața mea care mai are puțin și sare pe mine, privindu-mă plictisită.

- Camera 302, îmi spune și pleacă.

O privesc dubios și mă îndrept spre nicăieri, doar cutreier holurile, sperând să dau de cineva care îmi poate oferi o explicație plauzibilă la tot ce se întâmplă.
Continui să merg, având ca sunet de fundal zeci de voci îmbibate în plăcere, în spatele ușilor. Probabil se întrec să vadă care geme mai tare. Dubios.
Ajung în fața camerei cu numărul 302 fără să vreau și un moment de confuzie mă cuprinde. Ar trebui să intru să văd ce mă așteaptă în spatele ușii sau să continui să străbat holurile?
Deschid lent ușa și privesc în jur. Nimic. Pășesc în așa-zisa camera 302, analizând cu atenție fiecare colțișor în speranța de a găsi ceva.

- Te aștept de ceva timp!

- Cred că aștepți persoana greșita, îi spun bărbatului blond din fața mea, mai apoi întorcându-mă pentru a părasi camera.

În pragul ușii dau de cățeaua care m-a abordat la început. O văd cum mă privește cu o aroganță de nedescris.

- Fă-ți treaba, târfo! țipă, mai apoi trântind ușa.

Cutremur încăperea cu bătai neîncetate în ușa, dar dupa câteva secunde realizez că nu am scăpare și îmi irosesc timpul. Nu am de gând să stau degeaba și să aștept ca domnul din fața mea să înceapă să "se joace" cu corpul meu.

- Am venit aici doar să vorbim, Hara! Este despre criminalul cu care te-ai culcat, exclamă pe un ton suav.

Nu îi răspund, dar mă uit cu neîncredere la el și în același timp cu un strop de curiozitate pe care nu mi-l poate citi în ochi, căci orgoliul meu de femeie nu accepta asta.

- Nu cred că avem ce vorbi! Și de unde naiba îmi știi tu numele? mă răstesc.

- Ascultă-mă bine, fetițo, nu ești in postura in care să te impui, nu ești in vreun film cu final fericit așa că dacă vrei să supraviețuiești, fă ce ți se cere.

Cât de ironic este faptul că persoană lângă care mă simțeam cel mai în siguranță m-a adus într-un "cămin" unde bărbații vin să-și satisfacă nevoile sexuale. Oare realizez în ce situație sunt și că e posibil să fiu tratată ca o femeie din ultimul rând? Nu, pentru că eu încă sunt în fantezia mea, dar așa e, nu sunt într-un film cu final fericit așa că trebuie să ma adaptez lumii adevărate.

- Despre ce criminal vorbești? întreb.

- Văd că ți-am stârnit curiozitatea, îmi spune în timp ce se apropie de mine.

- Se pare că și eu am stârnit ceva în tine, spun în șoaptă.

Râde. Urăsc râsul ăsta. Este învelit cu un sentiment de superioritate și încearcă să-mi arate asta, să-mi impună frică.

- Bryce Adam.

Mă uit la el nedumerită.

- Poftim? îl întreb, uitându-mă lung.

- Trădător de meserie, fugar cunoscut, căutat de mai bine de 3 ani, nimic bun de spus despre câinele ăla, chiar așa vrei tu să-ți petreci timpul?