Messages from a criminal

12°

Îmi deschid ochii în cel mai lent mod posibil, bucurându-mă de somnul intens de care am avut parte. Privesc tavanul de parcă ar fi cea mai frumoasă piesă de artă. Mă uit în jur și spre surprinderea mea, camera nu îmi este una cunoscută.

Secvențe de ieri îmi trec prin mintea amețită, secvente care mă fac să tremur profund, uitându-mă în oglinda de lângă mine.

Doar lenjeria intimă mă acoperă, iar asta este ceva nou pentru mine, nici măcar la cămin, în propria mea camera nu stau așa. Continuând să mă uit în oglindă, analizez fundalul din spatele meu.

O cameră în care roșu este culoarea predominantă, lenjeria patului, patul în sine și culoare pereților fiind complet roșii. Este un roșu perfect asemănător cu culoarea sângelui.

Un scurt bubuit mă face să tresar și să îmi întrerup analizarea in oglindă. Mă uit în jur, iar pe scaunul care este de asemenea roșu, îmi văd hainele pe care le smulg și le îmbrac cu viteza luminii.

Un plic roșu stă pe suprafața de lemn a biroului.
Fără ezitare, îl deschid și îl citesc cu voce tare.

"De astăzi până în ziua în care mori, îți vei împărți viața cu mine. Nu vreau să te gândești la altceva înafara de mine. Nu-ți face griji în legătură cu mătușa ta. E moartă."

Din perspectiva naratorului

Scapă plicul din mână și cade în genunchi, mâinile sale făcând contact cu suprafața rece a parchetului, iar lacrimile curgându-i fără ca ea să realizeze.

- N-n-nu, asta nu e adevărat!

Încearcă să se linișteasca singură, iar nu faptul că mătușa ei este moartă o înspăimântă cel mai mult, ci faptul că se află în aceeasi încăpere cu cel care i-a ruinat viața în orice fel a putut.

Bubuitul se aude din ce în ce mai puternic, asta însemnând că nu mai are timp de stat pe gânduri. Smulge plicul de pe jos și fuge spre cel mai apropiat geam, deschizându-l și uitându-se la distanța până jos.
Situația este favorabilă pentru ea, fiind doar o distanță de aproximativ 3 metri până pe asflat. Sunetul unei chei se aude zgomots, așa că va trebui să se grăbească. Scote un picior, iar apoi pe celălat, dar ușa se aude a fi deschisă fără milă.

Este el, care acum se holbează la ea, în următoarea secundă fugind spre fereastră pentru a o opri, însă aceasta deja a sărit, aterizând nu foarte rău, destul de bine încât să fie în stare să fugă.

- Cea mai mare greșeală a ta, Hara!