Messages from a criminal

18°

Sunt complet convinsă că ochii lui sunt singurii în care m-aș putea pierde, de bunăvoie, de ori câte ori. Șiroaie de lacrimi îmi inunda chipul, dar mi le șterg cu dosul palmei și îmi dreg glasul.

- Se pare că nu mă lași la greu, îi spun.

Chicotește și se uită la mine cu aceeași privire pe care a avut-o încă de la început, o privire specifică lui.

- Cum aș putea să te las? se apropie exagerat de mult de mine, pentru o persoană pe care nu o cunosc.

Închid ușor ochii și îl las să-mi facă ce vrea, pentru că știu că el este persoana care m-a vrăjit complet, persoana pe care negam că o ador. Mă simt protejată și este de ajuns pentru a mă oferi trup și suflet acestui om.

O atingere mă face să tresar.

- Ce ai de gând să faci cu mine acum? îl întreb pe un ton firav.

Nici nu am realizat că eu în loc să ma panichez pentru că un om stă întins pe jos, plin de sânge, probabil mort, stau și încerc să descopăr cine este în spatele măștii. Asta voiam să aflu. Dar am zis să n-o fac.

- Știu că tot ce vreau să-ți fac, o să-ți placa. Nu o să refuzi nimic. Ești a mea, frumoaso, neagă dacă poți.

Îmi deschid ochii și îl privesc, se uită la mine, iar eu la el și mă simt de parcă aș sării pe el în următoarele secunde. Un schimb de priviri intens.

- Sărută-mă! îi șoptesc.

- Asta așteptam, îmi spune, mai apoi acoperindu-mi ochii cu un material fin.

Contactul buzelor noastre este magic. Îl simt cu fiecare atingere și nu vreau să mă despart de el prea curând. Nu încă.

Întrerupe sărutul și îmi șoptește.

- Te-ai lăsat greu, dar a meritat, Hara, crede-mă că a meritat.

Fără să-i răspund, continui sărutul pasional, el pipăindu-mă din plin.
Mai întâi cade geaca, apoi tricoul. Nu mă așteptam ca toate astea, într-o mașină.
Nu văd nimic, doar îl simt și îmi este de ajuns. Nu se oprește din a-mi săruta toate părțile corpului, și nici eu nu mă opresc din gemut la o astfel de plăcere. O plăcere vinovată. Ce este mai intens decât o noapte de amor într-o mașina care nu este a mea, nici a lui, ci este a unui nenorocit care este mort, chiar lângă acea mașină? Nimic.
Sutienul cade și el, iar tot ce-mi face mă omoară. Nu m-aș fi imaginat aici.
Se întâmplă.

Bună, dragilor. După o lungă perioadă de timp, am revenit cu un scurt capitol care sper să vă placă. În caz că sunteți confuzi, da, am luat o pauză și da, acum am revenit în forța. A fost foarte ciudat să scriu din nou la această carte, dar și foarte plăcut.
Această parte va fi continuată într-un capitol separat, coming soon xoxo