Never Ever//EXO fan-fiction

Capitolul 10

Taeyeon's POV

Zambesc o data ce ajung in fata portii,grabindu-ma sa pot sa o deschid pentru mama lui Jullie.

-Oh,Taeyeon esti atat de dulce,imi spune cu un zambet mare pe fata

O las pe ea sa intre prima in curte,apoi o urmez incercand sa ii povestesc o veche intamplare cu mine si Chanyeol,insa sunt intrerupta de niste zgomote puternice de tocuri.

Cand imi ridic capul,imi maresc ochii din pricina uimirii.

Ce cauta Hyuna acasa la Jullie?

Acesta este primul gand care imi strabate mintea. Ma opresc,uitandu-ma incruntata la tarfa din fata mea.

-Taeyeon,mama lui Jullie isi plimba mana in fata mea,ai auzit ce ti-am spus?

Din moment ce se afla la mai putin un metru distanta de mine,Hyuna imi denota prezenta si ma priveste de parca privirea ei m-ar putea nimici cu fulgere

-Ahjumma,duceti-va prima in casa.Eu am ceva de discutat cu aceasta fata

Aceasta o piveste scurt pe Hyuna,apoi ne lasa singure in curte,intrand in casa. Imediat cum aud usa casei ca se inchide,las pungile de cumparaturi jos si ma apropi de Hyuna rapid

-Cum indraznesti sa vii aici?

O intreb cu o expresie rece,aceasta zambid incet in coltul gurii.

-Am avut sa ii las ceva lui Baekhyun,nu am venit pentru tine.Cel putin de data asta

-Hyuna...

Incep,apoi respir adanc incercand sa ma calmez

-Tu ai macar idee cine este Jullie?Cu ce tupeu vii acasa la ea pentru Baekhyun

Hyuna isi asterne un zambet absolut pe fata,apoi se apropie de mine,jucandu-se cu o suvita de par de-a mea

-Draguta,ea nu isi aminteste nimic....Nu crezi ca ar trebui sa profit de acest interval de timp pentru propiile mele beneficii?

Ii indepartez mainile,lovind-o peste ele,apoi o prind de haina si o tarasc pana la iesire,trantind-o in mijlocul drumului.

-Femeile ca tin,provin din acest loc,adica de pe strada! Sa nu indraznesti sa mai pui piciorul vreodata in casa asta! tip inchizand poarta in urma mea,apoi luand cumparaturile si indreptandu-ma nervoasa catre casa.

O data ce deschid usa,ii aud vocea adorabila a lui Jullie. Se pare ca era atat de curpinsa in conversatia telefonica incat nici macar nu m-a auzit intrand.

-Seol,a venit Hyuna acum cateva minute aici

Spune lasand un oftat la urma,intristandu-ma si pe mine

-A inceput sa spuna lucruri fara rost...ceva gen ca toata lumea ma minte,iar eu ca o fraiera ii cred

Atunci am simtit o senzatie tare in mine,o vinovatie ce astepta sa ma loveasca demult,un sentiment pe care nu as mai vrea sa il experimentez niciodata

-Si eu cred a spune asta doar ca sa ma deruteze,e doar o prefacuta

Imi musc buza in frustrare,apoi ma indrept catre Jullie si o strig incet. 

Se intoarce catre mine,apoi inchide apelul cu Seolhyun si ma priveste trist. Zambesc la cat de adorabila este,apoi o iau in brate si o mangai incet pe spate

-Ce s-a intamplat de esti in starea asta groaznica?o intreb calm

-Hyuna...spune incet,a venit aici sustinand ca are ceva de spus,insa tot ce a facut a fost sa ma enerveze

Imi inchid ochii si iau o gura mare de aer,apoi o indepartez din imbratisre si o tin strans de umeri,privind-o fix in ochi

-Jullie...ce ti-a spus Hyuna?

Inghite in sec,apoi se uita in jos incercand sa isi gaseasca cuvintele potrivite. Se uita la mine si ma trage pe canapea unde imi povesteste tot ce s-a intamplat intre ea si Hyuna.

Oftez lung,apoi imi masez tamplele gandindu-ma la ce ar trebui sa ii spun.

-Jullie,continui apropiandu-ma de ea,daca poti face asta...

Ma opresc ezitant,uitandu-ma la reactia ei, ma priveste plina  de curiozitate

-Imi poti spune ceea ce iti amintesti?...Despre accident?