Never Ever//EXO fan-fiction

Capitolul 7

Jullie's POV

Picaturile de ploaie cad incet pe fereastra masinii.Una cate una.Spulberandu-se incet de aceasta si alunecand din pricina vantului.Imi iau cu greu ochii de la peisaj si ma uit spre scaunul soferului,pe care se afla Baek,eu fiind chiar in spatele lui.

Cand il privesc mii se emotii mi se intepatrund,nestiind exact ce simt.

Nu stiu de ce,dar ochii mi se umezesc,incepand incet sa plang.

Incerc sa ma ascund pentru a nu ma vedea celelalte fete,si reusesc,preferand sa ma uit din nou pe geam.

Dupa trei ore de mers cu masina,am ajuns la destinatia indicata,unde urma sa il prindem pe autorul mesajului primit de mine.M-am dat jos din vehicul si am dat cu privirea de o casa micuta,cu un grajd mare langa.

-Atat de ciudat..spun mai mult pentru mine,mirandu-ma ca acesta ar putea fi locul unde tata ar putea fi inchis.

-Baekhyun,esti sigur ca asta e locul bun?

Imediat dupa ce ii spun fraza precedenta,fata sa capata o expresie bizara,fiind mirat de tocmai ce am zis,facandu-ma confuza.

-S-a intamplat ceva?il intreb iar incercand sa imi dau seama ce se intampla cu el.

Isi derge vocea,evitand intrebarea mea si merge mai departe.Se apropie de casa,urmandu-l si fiind tacuta.

Baekhyun a ciocanit la usa,asteptand un raspuns din interior.Usa ne este deschisa de catre un batranel ce pare a avea peste 60 de ani.

-Va pot ajuta?a intrebat acesta in romana,facandu-l pe Baek confuz si pe mine sa rad de reactia sa

I-am luat fisele din mana si i le-am aratat domnului ce ne-a dechis usa,zicandu-i:

-Suntem de la departamentul detectivilor din Seoul,curand tatal meu a fost rapit si am primit un mesaj ce indica aceasta zona,asa ca am venit in inspectie.

Acesta isi scoate ochelarii din tocul ce il tinea in buzunar, si luandu-mi fisele din mana,dorind sa le inspecteze.

-Rapire?!Imi pare rau,dar cred ca ati incurcat locurile.Singurul lucru cu care ma ocup este agricultura si nimic altceva,spune acesta derutat,dandu-mi filele inapoi.

-Imi pare rau,domnule!Dar suntem nevoiti sa cercetam!

-Desigur!Cercetati cat vreti!

Dupa ce ne da aprobarea le fac semn fetelor sa vina pentru a ne putea diviza in grupe ce le-am intocmit in masina,inainte sa coboram.Jimin si Hyejeong vor inspecta casa,Seolhyun si Choa curtea,Taeyeon,Yuna si Chanmi vor sta langa masina,iar eu si Baekhyun vom cauta in hambar.

Dupa ce ma asigur ca fiecare se duce spre sarcina sa,merg cu Baek spre grajd pentru a ne face treaba.

Baekhyun's POV

Desi nu prea reusesc,incerc sa nu o privesc atat de insistent pe Jullie. Pentru prima oara,dupa atatia ani mi-a spus pe nume. Am vrut sa nu par atat de uimit,dar nu am reusit.
Imediat cum intram in grajd,analizam tot ceea ce se iveste in aria noastra vizuala. Animalele sunt ingardite de o parte si de alta a acestuia,in rest totul este cam gol,insa acest aspect nu ma impiedica sa cercetez cu atentie. Majoritatea criminalilor arata inocenti si au victimile ascunse foarte bine. Mai ales ca amanuntele sunt cele mai importante.
I-am facut semn lui Jullie sa inaintam,iar cum ea este destul de aiurita,nu s-a uitat pe unde merge si era sa se impiedice de o furca lasata aleatoriu prin hambar. Voiam sa o atentionez,dar nu am mai apucat si m-am repezit sa o prind,insa a alunecat,cazand pe mine, rostogolindu-ne de cateva ori,si capatand o postura jenanta.
S-a odihnit cateva momente,apoi si-a ridicat capul,imediat cum mi-a intalnit ochii prinzand o culoare rozalie in obraji. Am chicotit incet si am prins-o de brate pentru a o indeparta.
-Nu!ma opreste ea,facandu-ma foarte atent. Stau bine asa!
Incep sa rad,apoi ma uit la ea si fiind uimit de ceea ce a spus. Este prima oara cand o fata imi ordona ce sa fac.
-Jullie,nu te prosti! Da-te de pe mine.
-Si daca nu vreau?ma surpinde din nou,neputand sa cred ca Jullie a mea ar putea spune asa ceva! Ce o sa imi faci?continua privindu-ma fix in ochi,fiind atras de magnetismul ce se produce in timp ce ne uitam unul in ochii celuilat.

Inainte sa ii raspund,ploaia mi-o ia inainte,accentuandu-se destul de tare.

-Jullie,ati terminat acolo?Ar trebui sa plecam!E foarte frig afara!intreaba una dintre fete in timp ce incearca sa deshida portile grajdului.

-Hai,Jullie!Lumea ne asteapta!o grabesc putin,dar ma intrerupe din nou

-Nu,stai!Baekhyun eu doar..

Nici nu apuca sa isi termine fraza caci usile sunt deschide de Taeyeon ce ramane mirata de pozitia in care ne aflam.Cum Jullie o vede,sare si isi aranjeaza hainele,privind in pamant.

Taeyeon se uita la ea lung,avand o privire ingrijorata,apoi spre mine,incepand sa ma ridic si eu incet.

-Fetele nu au gasit nimic suspect!Au cautat in detaliu,asa cum ar fi trebuit sa faceti si voi!O sa ma ocup eu de hambar pentru ca vad ca nu putem avea incredere!zice ea taios,trecand pe langa noi ca si cum nu am fi acolo.

Hyejeong vine la noi intr-un suflet,alergand cat poate de repede.

-Uitati ce am gasit!ne arata un telefon plin de noroi aflat in punga cu dovezi,infasurat intr-un bilet.

-Asta trebuie sa fie cel de pe care a trimis mesajul!exclama Jullie,luminandu-se la fata.

Ii ia din mana punga lui Hyejeong,scoate telefonul,apoi citeste biletul.
Se concentreaza foarte tare pe randurile scrise,facandu-ma curios. Ma apropi de ea pentru a citi.

,,Credeati ca m-as fi demascat? Ma bucur ca ati stat atat sa cautati,asta inseamna ca tii cu adevarat la tatal tau! Succes in a-l cauta in continuare!"

-Nu pot sa cred!se plange ea. De ce face asa ceva? Ce om fara mila!

Ofteaza,lasand capul in jos.Pot observa cum cateva lacrimi cad incet,udand ''podeaua'' hambarului

-Totul pare in regula!tipa Taeyeon din partea cealalta,Jullie tresarind din cauza ei si stergadu-si lacrimile.

Nu stiu ce sa fac.Sa o imbratisez si sa imi aduc latura lui Baekhyun sau sa raman rigid si sa ma comport ca si Dl Byun cel ce nu are sentimente pentru nimeni,vrand cu orice pret sa renunte la ea.Prefer sa ma prefac ca nu am observat mica cadere a ei,intorcandu-ma in partea opusa.Ma doare faptul ca nu pot sa o consolez,dar i-am facut prea mult rau pentru a ma putea apropia de ea,chiar daca acum nu ma mai impiedica nimic.

Ne strangem toti in masina dupa ce ii cerem scuze batranelului pentru acuzare,apoi plecam acasa,eu si Jullie fiind tacuti pe tot parcursul drumului.

Finn's POV

-Te-ai incalzit acum?Ai spus ca iti e frig!

Si dupa asta mai primesc inca o lovitura de bici. Omul asta e nebun,jur.I-am spus pur si simplu ca e frig si a inceput sa ma loveasca.

-Crezi ca mie nu imi era frig cand m-ai gonit?Cand m-ai lasat pe strazi?imi mai da una cu toata forta si rasufla la final.Nu ti-a fost mila deloc si m-ai aruncat ca pe o jucarie veche!

Dupa ce a spus toate astea,mi s-a deschis o portita spre adevar.Nu ar putea fi altcineva care sa imi reproseze asa ceva,vocea imi este prea cunoscuta,iar toate calitatile si gesturile sale ma conduc spre o singura persoana.

-Jane?T-tu esti?