Mirrors H.S.

Capitolul 16 - Maybe it's not over yet

Din perspectiva Debhorai:

Mi-am deschis ochii şi m-am uitat la acel băiat . Era Harry. Normal că era Harry, ma puteam aştepta la altceva?

- Harry ce crezi că faci?

- Vroiam să ştiu dacă mă mai iubeşti.

- Şi ce ai obţinut prin asta?

- M-ai sărutat înapoi. a spus ranjind la mine

M-am întors şi am plecat de lângă el. Numai puteam suporta. Nu vroiam să îi arăt că încă îl iubesc. În spatele meu se auzeau paşi. Ştiam că e el.

- Ştii dacă nu ai fii aşa de încăpăţânată, Debby, ne-am putea urca în maşină şi am putea discuta civilizat.

Harry avea dreptate. Aşa aş putea lămuri lucrurile şi el m-ar lasă în pace. M-am întors către Harry şi m-am îndreptat cu paşi apăsaţi spre el.

- Şi unde e maşina?

- Urmează-mă.

Maşina lui era parcată la câţiva metri de noi. Am urcat în scaunul pasagerului aşteptându-l pe Harry să îşi termine convorbirea la telefon . După scurt timp a venit în maşină. Era fericit dar nu ştiu motivul.

- Mergem la tine sau la mine?

- La tine. Stai la hotel, nu?

Nu mi-a răspuns la întrebare. Asta e ciudat. Ceva se petrece şi nu ştiu ce .Liniştea s-a aşternut în maşină. După scurt timp am ajuns în faţa unui hotel luxos. Adică nu era Plaza dar totuşi arăta bine. Harry s-a dat jos din maşină şi mi-a deschis portiera. Ce gentleman. Am coborât din maşină şi am intrat în hotel. Harry m-a luat de mână. Era ciudat să te ţii de mâna cu fostul prieten. Dar nu am refuzat. Harry a salutat-o pe doamna de la recepţie. Cred că avea cam 30 de ani.

- Ai de gând să vorbeşti cu mine?

- Vorbesc cu tine Debby.

- Foarte amuzant.

- Ce vrei să ştii? Sau ce te supără?

- Tu!

- Ce drăguţ.

Un oftat lung mi-a ieşit printre buze. După câteva secunde am realizat că liftul s-a oprit. Harry şi-a incolacit degetele mele cu ale lui şi m-a condus spre camera lui.

- Debby! La ce te gândeşti?

- Ce ai spus?

- Te-am întrebat dacă intri?

- Sigur.

Am intrat în camera lui. Era atât de curată. În mijlocul camerei era un pat dublu. Faţă în faţă cu patul era balconul. În părţile camerei erau două uşi . Cred că erau baia şi dressingul.

- Nu crezi că patul ăsta e cam mare pentru tine? am spus în timp ce mă aşez în pat.

- Nu, nu cred. Îmi place confortul.

- Deci despre ce vrei să vorbim?

- Despre noi.

- Nu cred că m-ai avem ceva de vorbit.

- Îmi pare rău că te-am lăsat la greu. Îmi pare atât de rău. Crede-mă. Dar am încercat să fac ceea ce era bine. Dacă am fi continuat relaţia ai fi fost asaltată de fotografi şi-

- Şi acum nu pot fi?

- Acum toată lumea s-a liniştit de când 1D nu mai e o trupă.

Am stat 5 minute fără să spunem ceva. Până m-am hotărât să rup tăcerea.

- Te iubesc.

Încă un capitol. Îmi pare rău că aţi aşteptat atât. După cum ştiţi urmează simularile şi trebuie să mă pregătesc. Vă urez noroc celor care sunt clasa a 8 a! Baftă! Şi vreau păreri despre poveste. Vreau să ştiu ce v-ar plăcea să se întâmple sau ce nu v-a plăcut. :) vă iubesc :* şi Succes!!!!