Mirrors H.S.

Capitolul 27 - A doua şansă

Debby's pov:

Mi-am deschis ochii simţind că nu mai puteam să respir. M-am uitat în jurul meu. Eram în spital. Uşa s-a deschis larg şi un doctor urmat de două asistente au intrat în cameră.

-Dar..cum? Inima ţi se oprise! doctorul a spus uitându-se la mine

-Cine sunt?

Harry's pov:

Doctorul ne-a dat afară din salonul ei. Ceva se întâmpla dar nu ştiam ce. Seth stătea pe un scaun în timp ce îşi mişca mâinile necontrolat. Era nervos. Gemma stătea lângă el. Deodată înspre noi vine o fată cu părul roşu şi îmbrăcată în costum de asistenta.

-Dumneavoastră sunteţi domnul Styles?

-Da.. De ce întrebi? Debby e bine?

Un mic zâmbet i s-a format pe faţă.

-Da. Domnişoara Reed este în regulă şi se pare că şi bebeluşul este ok. Ne pare rău pentru eroarea făcută.

Bebeluş? Debby era însărcinată? Dar cum? Ea este moartă.. Cum?

M-am uitat la Seth care avea faţa albă ca varul. S-a ridicat de pe scaun şi s-a apropiat de noi.

-Adică bebeluşul încă trăieşte?

-Da domnule Reed.

-Debby este în viaţă? am întrebat încă fiind în stare de şoc.

Când asistenta vroia să îmi răspundă doctorul a venit.

-Ce naiba se petrece aici? Cum adică bebeluş? Debby este bine? Acum 10 minute spuneaţi că e moartă iar acum trăieşte? Ce se întâmplă?

-Domnule Styles calmaţi-vă. De aceea am venit, să vă lămuresc. Debhora este bine. Inima ei s-a oprit pentru câteva minute dar acum este stabilă, iar ce priveşte copilul este şi el bine.

-Dar cum?!

Am simţit cum Seth a pus mâna pe umărul meu ceea ce m-a făcut să mă întorc.

-Seth...Ce îmi ascunzi? Toţi îmi ascundeti ceva!!

-Harry, eu nu am vrut dar-

-Dar ce?! Eu nu am dreptul să ştiu?! în acel moment m-am îndreptat spre ieşirea spitalului. Aveam nevoie de puţin aer.

Seth's pov:

După ce Harry a plecat doctorul ne-a dat o veste nu prea bună. Debby şi-a pierdut memoria. Dar partea bună era că ea şi copilul sunt bine. Îl înţeleg pe Harry şi eu am fost confuz şi supărat la început dar nu puteam să îi spun pur şi simplu.Mai nou nimic nu mai este simplu. Eu şi Gemma ne-am îndreptat spre salonul în care statea. Am intrat nesiguri de cum va reacţiona Debby. Ea starea în pat şi avea ochii deschişi. Când ne-a văzut s-a ridicat şi a întrebat:

-Cine sunteţi voi?

Ştiu nu am mai postat de mult şi îmi pare rău dar am fost la bunica toată vacanta şi nu am avut timp. scuze. Nu este un capitol strălucit dar nu am prea avut inspiraţie.