Mergeam pe coridoridorul etajului doi pentru prima data și totul mi se părea exact ca la celălat etaj. Asta pana când in toată marea de dulapuri pentru elevi ce erau in culori albastre unul îmi atrasese mai tare atenția. Pentru ca era galben.
-E dulapul Gloriei, prietenul meu Max m-a lămurit și fără sa realizez am zâmbit.
Trebuia sa mă aștept la asta. Adică toți ceilalți au un dulap albastru, iar ea și la vopsit cel mai probabil in galben.
A apărut de-o data in raza mea vizuala deschizându-și dulapul și luând un pix alături de un caiet.
Am mers spre ea și m-am rezemat de dulapul albastru, comun.
-Buna, am salutat-o și de-abia in acel moment m-a privit cu toate ca știu ca mă văzuse cu mult timp înainte.
-Buna, m-a salutat înapoi după care și-a luat privirea de pe mine închizându-și dulapul.
A plecat de lângă mine dar am urmat-o îndeaproape.
-Ce curs ai?, am întrebat-o și m-a privit din nou.
-Matematica, a răspuns continuând sa mă privească.
I-am zâmbit și atunci a fost momentul când privirea ei ce îmi analiza trăsăturile fetei s-a mutat din nou in alta parte.
-Și eu am tot mate, deci vom sta împreuna in banca, i-am spus continuând sa zâmbesc.
-Si apropo numele meu este Cole, am completat realizând ca este a doua oară când vorbim, iar eu nu m-am prezentat.
Și-a întors privirea spre mine și mi-a arătat un mic zâmbet ce brusc m-a făcut sa mă simt cu adevarat fericit.
Mă așteptam sa spună ca ii pare bine de cunoștință, dar doar și-a întors capul înapoi in fata menținându-și zâmbetul pe buze.
-Sa înțeleg ca nu o sa spui ,,îmi pare bine" pentru că asta spune toată lumea?
-Mhm, a dat aprobator din cap. Te prinzi repede Cole.
CITEȘTI
Lămâi
Short Story,,-De ce mănânci lămâi? -Pentru că toți ceilalți mănâncă portocale. Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat să apară. Am zâmbit fără să mă pot abține. E specială. Mult prea specială și inteligentă față de restul. Și tocmai ăsta a fost mome...
