//12//

343 67 5
                                    




        -Gloria, am strigat din nou vocea mea umplând holul acum pustiu. Programul pe ziua de azi se terminase și cu greu am reușit sa dau de Gloria azi. Fata asta poate fi de negăsit dacă vrea.

Am alergat după ea toată ziua încercând sa o tot prind, dar mi-a fost practic imposibil iar faptul ca nu am avut niciun curs împreuna nu a ușurat lucrurile.

-Oprește-te măi fată, am spus simțit deja cum mă enervez pentru ca arat ca un pamalau alergând după ea.

Spre surprinderea mea s-a oprit. Ba chiar s-a și întors cu fata la mine.

-Ce tot vrei? Toată ziua m-ai urmărit, lasă-mă in pace și nu te mai băga in treburile mele, tonul sau era rece.

M-am oprit in fata ei încruntându-mi sprâncenele și privind-o atent. I-am examinat bine fata și nu avea vreo urma sau altceva, era OK. De data asta.

-Vreau sa vorbim, am spus pe un ton care a sunat ceva mai moale decât îmi doream.

-Ce sa vorbim Cole? Ce sa vorbim?, a întrebat exasperată.

Am privit in spatele ei pentru puțin timp apoi printr-o mișcare brusca am tras-o de mâna și am fugit spre usa băii ce se afla vis-a-vis de locul in care ne aflam noi.

-Ce tot faci?, a întrebat surprinsă când am împins-o înauntru și am intrat după ea.

-Taci, i-am spus in șoaptă.

Am privit pe micul gemuleț al ușii in timp ce pe ea o țineam departe de geam. Mama ei tocmai ieșise din biblioteca și privea nedumerită holul.

-Ce-

A vrut sa tipe din nou, dar m-am întors și i-am pus mâna peste gura spunându-i:

-E mama ta pe hol.

LămâiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum