Am ieșit in aproximativ 5 minute din biroul directorului. Pot spune ca am scăpat ieftin, având in vedere ca nu mi s-a ținut o morala imensa ci doar am primit detenție și cam aia a fost toată treaba.
Gloria, după cum spusese, era lângă usa, așteptând. Când m-a văzut a vrut sa mă întrebe cum a fost și înainte sa poată spună ceva am ridicat biletul de detenție, aceasta zâmbind stânjenită.
-Hai sa vorbim, a spus și arăta parca grabita, de abia așteptând sa terminam odată cu toată tărășenia asta.
-Nu aici, i-am spus trăgând-o de mâna spre ieșire.
-Nu vreau afara, a zis aceasta încercând sa își tragă mâna din a mea.
-Bine, atunci hai aici, am zis rapid și am intrat in biblioteca încă ținând-o de mâna. Toți sunt la cantina, am spus vazand ca împrejurimile sunt goale.
-OK, a spus aceasta.
După o scurta pauza de liniște a continuat:
-Eu vreau doar sa îți zic ca mama mea nu e o problema pentru mine și ca nu trebuie sa te gândești la chestii rele sau mai știu eu ce. Ea doar a fost furioasa pentru ca am făcut un lucru rău.
Cuvintele ii ieșeau repede pe buze și nu am intrerupt-o. Doar ca atunci când a menționat de acel lucru rău nu am putut sa nu pufnesc și sa îmi dau ochii peste cap.
Stăteam fata in fata între doua rafturi de carti, eu aveam mâinile in buzunarele blugilor mei, iar ea își ținea mâinile împreunate sub sâni. A văzut altfel perfect gestul meu.
-Lucru rău?, am întrebat pe un ton mai ironic decât as fi vrut.
-Da, un lucru rău, a spus înfruntându-se.
-Dacă nu sunt indiscret, ce lucru rău puteai face tu?
-Pot face o mulțime de lucruri rele, a spus parca sfidându-mă. Ei bine, încercând.
-Sigur. Și mâncatul lămâilor e cea mai rea dintre chestiile rele pe care le faci, am spus din nou realizând abia apoi cât de sarcastic și nasol suna.
-Ești un idiot.
-Știu, i-am răspuns insultei cu un zâmbet. A vrut sa plece, dar am apucat-o de mâna și am continuat: -Dar serios, ce lucru atât de rău ai putut sa faci ca sa te plesnească in halul acela?
-Am citit date personale despre un elev. Adică m-am furișat la secretariat și am luat datele din calculator, a spus rapid mușcându-și buza.
Am ranjit fără sa mă pot abține și mi-am pus mâinele exact in același mod in care le ținea ea.
-Cine te interesează atât de mult?, ranjetul nu mi-a pierit o clipa in timp ce o întrebam deși mă deranjam puțin știind ca și-a riscat pielea pentru nu știu ce dobitoc.
-Tu.
CITEȘTI
Lămâi
Short Story,,-De ce mănânci lămâi? -Pentru că toți ceilalți mănâncă portocale. Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat să apară. Am zâmbit fără să mă pot abține. E specială. Mult prea specială și inteligentă față de restul. Și tocmai ăsta a fost mome...
