-E mama pe hol? Oh Doamne, dacă ne prinde aici o sa fiu un om mort, a spus și pentru prima data de când o cunoșteam era cu adevarat panicată.
-Stai liniștita și taci, i-am spus din nou in timp ce vorbeam încet. Pleacă, am continuat sa spun privind cum mama ei se îndreaptă spre ieșirea din liceu.
-Ce? Pleacă?, a întrebat speriata vorbind tare din nou, făcându-mă astfel sa scap un oftat.
-Cole trebuie sa ieșim, ea încuie școala dese ori. O sa rămânem aici, panica ia cuprins fata și mai tare și deja se înroșea ușor.
-Nu o sa rămânem aici așa ca fa liniște, i-am spus din nou.
-Nu îmi mai spune tu mie sa tac sau sa fac liniște. Oricum numai din vina ta suntem in situația asta, s-a răstit de data asta in șoaptă.
M-am întors indignat și nervos și oarecum puțin șocat spre ea.
-Eu am încercat sa fiu drăguț și sa văd dacă ești bine și faptul ca te-am băgat aici a fost ca sa nu îți fac probleme și mai mari și ca tu sa ieși cât mai bine din toată treaba asta, dar dacă e așa, înțeleg. O sa te las in pace cu lămâile tale și cu dulapul tău galben, ciudato.
Și cu acestea fiind spuse și o mică părere de rău in suflet am ieșit din baie și m-am îndreptat spre usa din spate a liceului, cea pe care ieșeau îngrijitorii ca sa pot ieși din iadul asta.
Gloria meritase ceea ce primise și deși intenția mea fusese sa o ajut acum îmi schimbasem din nou principiile. Ea nu voia ajutorul meu așa ca nu am sa insist.
CITEȘTI
Lămâi
Short Story,,-De ce mănânci lămâi? -Pentru că toți ceilalți mănâncă portocale. Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat să apară. Am zâmbit fără să mă pot abține. E specială. Mult prea specială și inteligentă față de restul. Și tocmai ăsta a fost mome...
