Următoarele zile Gloria și cu mine ne-am cam evitat. Când ea dorea sa se apropie de mine, eu mă depărtăm, iar când eu doream sa mă apropii de ea, aceasta se depărta.
Evitatul asta reciproc a încetat azi. Pentru ca azi e joi și este joia citricelor, iar eu sunt acum in cantina îndreptându-mă spre masa unde stătea Gloria și își decojea lămâile.
-Pofta buna.
Am ranjit când i-am surprins uimirea din privire. Nu se aștepta sa mă alătur ei.
A tăcut totuși, nezicand nimic. A privit doar un timp îndelungat spre mine vazand ca eu nu mi-am luat nimic. A vrut sa spună ceva, dar se tot răzgândea și arăta de parca in interiorul ei se dădea o luptă.
-Nu îți e frica ca te vor bârfi aceștia?, a spus făcând referire spre toți ceilalți din cantina.
Majoritatea persoanelor priveau deja spre noi, dar asta nu mă deranja câtuși de puțin. La început fusesem catalogat un tip destul de cool, dar decât sa fiu la popular și un roboțel ce urmează același tipar, mai bine un fraier care gândește singur.
-Nu cred ca îmi e frica de ceva, am spus după un timp. Și chiar dacă mi-ar fi frica de ceva, sigur de asta nu mi-ar fi niciodată. Nu dau doi bani pe roboții ăștia, am spus și cuvintele mele i-au provocat un zâmbet frumoasei blonde din fața mea.
-Chiar sunt niște roboți. Și chiar unii defecți, a spus aceasta și am început sa radem amândoi.
Lucrurile erau momentan normale și deși normalitatea noastră este de fapt ciudata, între noi totul era cât se poate de normal pentru noi acum și asta era placut. Mă simteam după un timp îndelungat, cu adevărat bucuros.
CITEȘTI
Lămâi
Short Story,,-De ce mănânci lămâi? -Pentru că toți ceilalți mănâncă portocale. Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat să apară. Am zâmbit fără să mă pot abține. E specială. Mult prea specială și inteligentă față de restul. Și tocmai ăsta a fost mome...
