-Eu?, întreb, mirarea sesizându-se clar in vocea mea.
-Tu, aceasta repeta din nou simplul cuvânt care face ceva sa se declanșeze in interiorul meu.
-Uite ce e, știu ca sunt o ciudata, dar nu am căutat ceva personal ca sa îți distrug viața, sau la ce te gândești tu acum. Am vrut doar sa știu adresa ta ca sa pot veni atunci la tine sa văd dacă ești bine, atâta tot. Am crezut ca nu va afla nimeni, dar m-au surprins camerele de supraveghere, a spus rapid devenind stânjenită in timp ce cuvintele ii ieșeau calme pe gura.
Dorea sa para calma, dar nu era. Și nici eu nu eram calm. Eram departe de a fi calm. Foarte departe. Ea făcuse un anumit sacrificiu pentru mine, iar eu in ziua aceea am tratat-o atât de urat.
-Îmi cer scuze pentru cum am reacționat atunci, când ai venit la mine, am spus neputând sa îmi stăpânesc incruntatura de pe față.
-E OK. Asta nu schimba cu nimic acum, nici situația aceea și nici pe asta nu o schimba, mi-a zâmbit ușor.
-Chiar mă simt prost. Nu trebuia sa îți faci probleme pentru mine. Adică eu sunt eu, iar tu ești tu, suntem noi, dar practic nu suntem niciun noi și nu trebuia, am spus pe un ton oarecum obsesiv de a clarifica situația și deja sunam și pentru mine ca și cum as fi mai mult decât nebun.
-Îmi cer scuze, am spus din nou făcând referire la comportametul meu și la cuvintele mele bizare.
Mi-am frecat fruntea apăsat cu doua degete, încercând sa îmi diminuez puțin cuta dintre sprâncene. Mă simt foarte prost știind ca am tratat-o așa atunci deși ea făcuse un efort considerabil pentru mine. Nimeni a mai făcut vreodată un efort sau o nebunie pentru mine. Nici măcar eu.
-Am nevoie de o țigară, am spus începând apoi sa merg cu pași mari spre ieșirea bibliotecii.
CITEȘTI
Lămâi
Short Story,,-De ce mănânci lămâi? -Pentru că toți ceilalți mănâncă portocale. Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat să apară. Am zâmbit fără să mă pot abține. E specială. Mult prea specială și inteligentă față de restul. Și tocmai ăsta a fost mome...
