Lămâi

//4//

     După cursul de matematica nu am mai văzut-o pe Gloria. Nici prin liceu, nici la vreun alt curs.

Am fost chiar și la dulapul ei pentru ca speram sa dau de ea acolo luându-și noi carti, dar nu.

Chiar am crezut ca chiulește de la școala asta pana când am intrat in cantina imreuna cu amicul meu Max. Ea mi-a sărit din nou in ochii. Era singura, la aceeași masa.

Toti elevii mâncau portocale. Numai ea manca lămâi.

-De ce toți mănâncă citrice?, mi-am întrebat amicul încă privind-o.

-E joia citricelor, iar toți aleg portocala pentru ca e cea mai buna,  mi-a răspuns privind in direcția in care și eu priveam după înfruntându-se.

-Vorbim mai încolo, i-am spus departandu-mă rapid de el.

M-am așezat la masa ei și mi-a aruncat o privire scurta continund apoi sa își curețe lămâia de parca era o portocala.

-De ce mănânci lămâi?

-Pentru ca toți ceilalți mănâncă portocale.

Răspunsul ei la care mă așteptam nu a întârziat sa apară. Am zâmbit fără sa mă pot abține.

E specială. Mult prea specială și inteligenta fata de restul. Și tocmai asta a fost momentul in care am realizat ca voi face tot ce îmi sta in putința ca aceasta fata sa fie cu mine.

Simplul fapt ca mănâncă lămâi in loc de portocale te face sa te îndrăgostești de ea. Dar îți trebuie creier ca sa vezi cât de special e asta. Pur și simplu nu vrea sa se asemene cu toată grămada de ratați ce prefera ceva dulce și bun in locul a ceva acru.

E ca și cum toți ceilalți prefera ,minciuna frumoasa' iar ea prefera ,adevarul dureros'.

Ceea ce e de apreciat in zilele noastre. Pentru ca, din păcate, in aceasta generație sunt doar trupuri învelite in lucruri de valori mari, dar fără pic de valoare înăuntru.