Zona 51

Prolog

Lucrurile nu mergeau bine deloc, dar deloc. Am așteptat mai bine de două luni pentru a-l convinge pe tata că locul meu este la această universitate, iar acum uită-mă aici. Am zâmbit larg privind toate persoanele din jurul meu, una mai ciudată ca alta. Asta e noua mea lume acum, o lume plină de strălucire. 

- Tu !

Am tresărit când am auzit pe cineva strigându-mi în ureche. Pentru numele lui Dumnezeu, ce înseamnă asta. Oameni de aici sunt cu adevărat idioți. De ce ai țipa în ureche unui necunoscut ? M-am întors privindu-l pe cel care-mi stătea in față. Era unul din puștii ăia...Emo. Are trei cercei într-o ureche si unul în cealaltă. Purta un maiou negru pe trup lăsând la iveală tatuajul unui dragon ce se încolăcea în jurul brațului său. Pantalonii erau roșii și aveau atarnați lanțuri în fiecare parte. Nu mi-au plăcut niciodată persoanele de acest fel, horror. De ce să arăți ca un viitor sinucigaș ?

- Tu ești Adrian ? Corect ?

M-am încruntat când mi-am auzit numele. De unde oare îl știa ? Am aprobat scurt continuănd să-l privesc neîncrezător. Ziceam eu că aici sunt numai ciudați, dar ăsta-i întrece pe toți, chiar si pe fata cu părul verde. Mă simțeam ca un om printre animale. 

- Ioii, da' tu nu vorbești deloc ? Din câte știu nu ești mut.

L-am privit cum își duce mâna la bărbie privindu-mă gănditor apoi a privit în jur când cineva a strigat ” Momo ” . Un puști cam de aceiași vârstă cu mine s-a apropiat de el și i-a înmânat un dosar destul de gros. 

- Scuze că am întârziat, iar.

Băiatul a zâmbit inocent, iar eu mi-am aruncat privirea peste dosar. Era un scenariu, unul adevărat, unul extrem de complex. M-am simțit depășit de situație. Scenariul cu care am intrat aici nu avea mai mult de zece pagini, iar eu nici măcar nu am folosit actori adevărați, doar pe sora mea și pe o colegă. 

- Nu-i nimic băiete, dar pe viitor încercă să de încadrezi în timpul limită sau va trebui să-ți dau doi. 

- Ok, profu' !

Băiatul a plecat râzând, iar eu am rămas cu gura căscată. Doi, profu'... Nu se poate, ciudatul ăsta o să-mi fie profesor. Ce fel de școală a diavolului mai e și asta ? Bine, poate doar exagerez, dar cred că tata avea dreptate, locul ăsta nu pare prea ortodox. Eu am crescut în sânul bisericii, pentru că tata era preot, iar mama era singura care m-a susținut în fiecare clipă.

- Ok, drăguțule, să-ți arăt școla tinere.

Drăguțule, tinere, eram extrem de confuz, dar l-am urmat pentru că el mi-a prezentat foarte atent fiecare loc din campus, iar la final m-a condus la camera mea din cămin. Când mă așteptam ca aceasta să plece nu a fost chiar așa. A intrat fără jenă în camera mea și s-a așezat pe pat. Ce era cu el, se purta al naibii de ciudat.

- Mi-a plăcut prezentarea ta, e fost...complexă. 

Am simțit cum îmi iau obrajii foc, eram extrem de fericit că cineva îmi aprecia munca, nu a fost deloc ușor, dar mi-am dorit foarte mult să ajung aici și într-un final am reușit. 

- Mmm... mulțumesc, nu a fost deloc ușor.

A răs . Un râs destul de melodios, m-a făcut să râd si eu, era contagios.

- Niciodată nu e ușor, iar de acum va fi din ce în ce mai greu.

S-a ridicat și s-a apropiat cu pași lenți de mine. Am înghițit în sec ca apoi să realizez că de fapt el mergea spre ușă și nu spre mine. Cât de jenant !

- Ne vedem la cursuri. 

S-a aplecat și mi-a depus un sărut mic pe buze. A fost primult meu sărut și a fost cu... profesorul meu !