Zona 51

Capitolul opt : Complet iertat, deloc uitat

- Mă vei ierta vreodată ?

Am surâs, iertarea era dată de la Dumnezeu, la fel ca iubirea. Nimeni nu-ți poate spune pe cine să ierți, pe cine să iubești, totul ține de liberul arbitru. 

- Pot ierta, dar nu pot uita. Așa că nu te aștepta să avem mai mult decât o relație elev-profesor. 

Ochii lui mă cercetau cu neîncredere. Și eu îmi doream mai mult, visam să mă arunc în brațele lui, să-l strâng în brațe și să-i inhalez parfumul. Dar sunt unele decizii pe care le luăm cu cap. Ce a fost a fost, ce a făcut el nu poate fi șters cu buretele. Nu eu sunt cel care s-a aruncat numai decât în brațele altei persoane fără să-mi pese dacă voi răni sau nu sentimentele celui pe spun că-l iubesc.

~ După vacanța de vară ~

După atât de mult timp am reușit. Scenariul era gata. 288 de pagini, 16 personaje complexe și câteva fără nume. Am înțeles că și în acest an Momo se va ocupa de preluarea scenariilor. Nu știu dacă e doar imaginația mea, sau chiar îi place la nebunie să facă acest lucru. 

Am oftat începând să despachetez, se pare că anul acesta voi avea un nou coleg de cameră. Trebuie să recunosc că sunt puțin curios cu privire la toate schimbările de anul acesta. Până acum nu îmi păsa, dar toată vara am avut timp să reflectez la toate cele. 

- Andy !

M-am răsucit spre ușă surprins de persoana ce se afla dincolo de prag. L-am căutat pe timpul verii, am vrut să am o discuție cu el legată de ultima noastră întâlnire, dar nu a fost acasă. Ai lui mi-au spus că a plecat la o mătușă unde și-a găsit un loc de muncă pe timpul verii. 

- Ce cauți aici ? Unde ai fost toată vara ?

Mi-a făcut cu ochiul și a luat patul opus patului meu. Deci nu cred, vom fi colegi . Mi se părea genial, dar și riscant. Doamne, dacă afla ceva despre mine și Momo, cu siguranță în școală se vor mai auzi vorbe, bârfele circulă cu viteza luminii. Dacă eu sau el ne vom afișa cu alte persoane vor sări toți cu gura. Nu-mi plăcea deloc situația în care mă aflam. Până la urmă mai erau doar patru luni. Apoi voi putea să mă angajez, să fiu liber de familie și să fac tot ce simt. 

- Deci colega... Ce-i ăla ?

Am privit spre locul ce mi-l indica. Se pare că se holba la scenariul meu. Nu-mi spune că voi avea parte de un alt prieten precum Jessica. Atât îmi trebuie, încă un cuțit înfipt în spate. 

- Scenariul meu. Vrei să arunci o privire ?

- Mai întrebi , dă-l încoa !

I-am înmânat teancul de hârtii , iar el și-a aruncat bagajul pe podea pentru a putea sta confortabil în timp ce citește. Cu fiecare secundă vedeam cum se încruntă, zâmbește sau își dă ochii peste cap. Din când în când mai auzeam câte un sunet de surprindere, nemulțumire sau aprobare. Mimicile lui era interesante și amuzante în egală măsură.

- Tu pentru ce ai venit ?

- Actorie, evident. Mereu mi-a plăcut. Am cerut special să fiu în cameră cu tine, deși suntem la secții diferite. Încă nu cunosc pe nimeni și mi-ar prinde bine o față cunoscută. Asta dacă nu te deranjează în vreun fel.

Am zâmbit spunându-i că nu este vorba de nici un deranj și că îmi face o deosebită plăcere să îl am lângă mine. Până la urmă în cunosc de mult timp. E cu doi ani mai mare ca mine, uneori stătea cu mine când părinți erau plecați. Mereu dorea să jucăm tot felul de jocuri de rol. 

- Și ? O părere ?

- E interesant, dar dacă vrei să-l pui în practică vei avea nevoie de un buget măricel. Oricum, e puțin ciudat. De ce îl acceptă înapoi după toate astea ?

Am zâmbit . Nici eu nu am înțeles de ce am ales acel final. Pe toată durata acțiunii femeia părea deșteaptă, puternică și independentă, iar la final a ajuns să-l ierte și să-l accepte pe bărbatul ce i-a greșit .

- Uneori merită să ierți și să oferi șanse nelimitate iubirii.

- Atunci tu de ce nu faci asta ?

Ochii mi s-au mărit incontrolabil. NU știu la ce se referă. Nu am cui să dau o șansă. Nimeni nu mă iubește , iar eu sunt sigur că nu iubesc pe nimeni. Mai am ceva sentimente pentru Momo, dar asta nu e atât de puternic încât să merite să lupt.

- E evident, ți-a transpus sentimentele în această operă, asta face un scriitor. Acest final ai vrea să fie finalul relației tale, cel puțin pentru moment. De ce nu mergi să vorbești cu această persoană, sigur vei reuși să legi ceva.

Am oftat și am luat scenariul, poate avea dreptate, poate merita să-i ofer o a doua șansă. Să ne oferim unul altui o nouă șansă. El nu mi-a greșit cum a făcut protagonistul scenariului meu. Amândoi am greșit pentru că ne-am lăsat jucați pe degete de acea manipulatoarea. Acum că Jessica a ieșit din peisaj am putea încerca din nou. Oricum am multe lucruri să-l întreb. Eram extrem de curios de ce nu a mers la nunta surorii lui, de ce nu mi-a răspuns la apeluri. El era profesorul meu îndrumător. Directorul a hotărât că ar trebui să facem echipă. Mai ales pentru că el a fost cel care a descoperit adevărul și a îndepărtat-o pe Jessica. 

- Știi ceva, ai dreptate. 

I-am făcut cu ochiul, am luat scenariul și m-am îndreptat spre cancelarie să văd dacă pot afla ceva despre Momo. Poate avea noroc și îl găseam acolo. Nu aș fi putut să vorbesc deschis cu el în fața tuturor, dar nu cred că ar fi pus cineva întrebări dacă îl rugam să vorbim puțin. Până la urmă toți au susținut relația noastră. Și elevi și profesori. 

După scurta mea oprire la cancelarie, care a decurs mai mult decât ciudat, toți profesorii se uitau straniu unul la altul când am întrebat de brunet, am mers spre camera bărbatului. Nu am fost niciodată acolo, elevilor le era interzis, dar de data asta am primit un bilet de voie. 

Am bătut de două ori la ușă și am așteptat să primesc permisiunea. Am pășit în cameră admirând locul. Eram mai mult decât frumos. Niciodată nu mi-am imaginat că Momo ar fi atât de ordonat. Totul era așezat la locul lui. 

- Ce ți s-a întâmplat ?!

Am exclamat șocat în momentul în care l-am văzut. Nu-mi venea să cred, Momo era...