Pufnesc si privesc casa acoperita de cenusa de langa a noastra... Trecuse atata timp...Oare se mai gandeste la mine, la noi? Dupa doi ani, ma indoiesc.
Oftez scuturandu-mi capul pentru cateva secunde, ca apoi sa bat puternic in usa casei mele, doar privind in jur eram curpins de nostalgie, tresar cand simt doua maini inconjurandu-mi corpul, ca dupa sa ii aud suspinul surorii mele. Zambesc slab strangand-o in brate, ii sarut crestetul capului, mangaindu-i parul negru tuns scurt, Hellena plangand in hohote in bratele mele, corpul ei tremurand puternic.
-A-am-a-a-a... Incearca sa vorbeasca, insa vocea ei se frange in mii de bucatele inainte ca ea sa poata sa spuna ceva coerent.
-Si eu te iubesc... Mormai si imi sprijin barbia pe crestetul ei, mangaindu-i acum spatele, incercand sa o calmez.
-Am crezut ca nu o sa te mai intorci, ca te-am pierdut... Suspina strangandu-mi tricoul negru in pumni, frecandu-si fata de el.
Ii prind fata in palme si o privesc cu toata dragostea pe care o am pentru copilul asta cu care mi-am impartit viata, ochii ei rosii si sticlosi ma priveau curiosi, incerca sa se stapaneasca cu toata puterea, insa buza tremuranda si umerii lasati tradau faptul ca era coplesita de emotii... Nu o mai vazusem de atata timp asa... Lipsisem destul de mult...
-Doar respira, nu o sa mai plec nicaieri, raman aici cu tine, nu o sa ma pierzi niciodata pitico... Ii spun stergandu-i lacrimile cu buricele degetelor si zambind trist.
-Ok... Ma bucur ca inca mai poti sa zambesti... Spune cu vocea tremuranda.
-Orice pentru tine. Oftez sarutandu-i crestetul.
Zambeste slab si ma trage dupa ea in casa... Ar fi fost stupid sa sper ca lucrurile au ramas neschimbate, putine lucruri au ramas asa cum le-am lasat cand am plecat, si casa asta nu cred ca este unul dintre ele... Ne asezam amandoi pe canapea, ea ascunzandu-se ca un copil in bratele mele, mi-a fost dor de ea... Atat de dor...
-Abia astept sa ii vad reactia mamei cand are sa te vada... Desi, nu o spun din rautate, dar ai nevoie de o tunsoare si de un barbierit... Mormaie ea, facandu-ma a chicotesc slab.
-Da, ca veni vorba, unde e mama? Intreb privind in jur, sperand ca are sa apara de undeva si o sa ma ia in brate...
-E plecata cu niste chestii, si ea si tata... Mormaie pocnindu-si degetele si zambind slab.
-Si cat o sa lipseasca? Intreb dezamagit, privindu-mi sora curios.
-Sunt plecati in Londra de o luna, saptamana viitoare ar trebui sa se intoarca...
-Minunat, si cine se ocupa de afaceri de atata timp? Intreb curios, Hell dandu-si ochii peste cap.
-Cat e bunica prin preajma, n-ai de ce sa iti faci griji... Chicoteste amuzata, eu ridicand o spranceana uimit.
-Tris e aici? Intreb fara sa imi vina sa cred, nu am mai vazut-o pe femeia aceea de opt ani..
-Mhmmm, a venit exact dupa ce ai plecat tu, fiindca mama a avut nevoie de niste sustinere morala de la cineva care a mai trecut prin ceva de genul... Imi explica sora-mea dand din umeri.
-E la sediu acum? Intreb curios, Hell dand aprobator din cap.
-Da, o sa fie incantata sa te vada, stii ca te adora...
-Mda, probabil pentru ca seaman cu bunicul, mi-am petrecut prea mult timpul cu el... Alex cum e?
-Bine, la fel de cicalitor si enervant, daca ma intrebi pe mine... Chicoteste ea privindu-ma usor amuzata.
-Bine de stiut, eu o sa dau o tura pana la sediu si dupa o sa vin acasa si o sa facem orice vrei tu, bine? Intreb, ea dand aprobator din cap.
-Hei, inainte sa pleci, e vorba de Enna... Mormaie sora mea, privindu-ma trista.
