Cand esti obisnuit sa te trezesti intr-un pat in general rece in care poti sa te intinzi ca ultima lenesa, desigur, daca nu se hotaraste Tris sa intervina in relatia ta cu patul... Cred ca nu am mai avut un somn ca lumea de un secol, dar cand te trezesti strans imobilizata intr-o caldura sufocanta si o durere stupida de cap, dar parca totusi nu ai pleca de acolo, lucrurile sunt ciudate.
Ma foiesc si reusesc cu greu sa ma intorc cu fata spre claia satena, si nu pot sa imi opresc zambetul ce ameninta sa imi apara pe buze... Aerul ce ii iesea printre buze incet, miscand firele de par ce ii acopereau fata... Parea asa linistit, imi fusese dor sa il vad asa... Langa mine dimineata.
Si chiar daca sentimentul din stomacul meu imi spunea sa incerc sa scap din imbratisarea lui si sa pun cat mai multa distanta intre noi fiindca nu sunt buna pentru el, i-am promis ca o sa incerc sa ne mai dau o sansa... Dar o sa ii dau sansa sa vada ca nu vrea sa fie langa mine, langa ce am devenit.
Imi misc cu greu mana intre noi si reusesc sa il ciupesc de abdomen si nu pot decat sa zambesc cand vad niste cute mici formanu-i-se intre sprancene.
-De un lucru sunt sigur, nu mi-a fost dor sa fiu trezit in maniera asta... Mormaie stramgandu-ma mai aproape de el, daca asta este omeneste posibil.
-A fost mai bine cu gloante suierandu-ti pe langa urechi? Intreb ascunzandu-mi fata in umarul lui cum aveam candva obiceiul.
-Poate... Ofteaza si ma sărută pe tampla facandu-ma sa sa incerc sa ma ghemuiesc mai tare in el.
-Ai terminat cu incapatanarea printeso? Intreaba incepand sa se joace in parul meu, provocand fiori reci sa imi coboare pe spate.
-Nu, dar e atat se bine. Bomban cu buzele lipite de gatul lui, facandu-l sa se foiasca langa mine, sunt putin constienta despre ceea ce fac cu el, insa e prea devreme ca sa imi pese... Cred...
-Dragut, nu crezi ca ar trebui sa ne punem in miscare inainte sa se trezeasca setul de crizati? Adica, ultima data cand ne-a vazut Jay asa a trebuit sa sar pe geam...
-Trantorii aceia? Oricum ultima data inca credea ca e treaba lui, acum e constient ca nu-i... Toti cam sunt... Adica, dupa tot circul de anul trecut cred ca s-au convins toti ca fara tine sa ai grija de mine ei nu fac fata, au cam renuntat...
-Suni dezamagita...
-Nu sunt dezamagita, chiar e linistitor sa pot face ceva fara sa imi fac griji ca o sa am dulaii dupa mine...
-Uite cum e, eu nu cred ca au renuntat, cand esti un frate mai mare e cam greu sa nu fi ingrijorat pentru capetele voastre problematice, doar ca poate au devenit mai subtili, asta, si a aparut Tris in peisaj..
-Mdea, poate ai dreptate...
-Eu mereu am dreptate ticaloaso. Chicoteste facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
-Deci e in familie... Spun, si vocea mea suna putin iritata.
-Ce anume? Intreaba usor confuz.
-Chestia asta cu "eu mereu am dreptate" arogantilor...
-Se prea poate, dar sa nu ii spui bunicii ca am zis asta fiindca o sa imi rada in fata cu prima ocazie.
-Bine, promit... Mi-e foame... Ma plang si ii simt pieptul vibrand datorita rasului slab pe care incearca sa si-l reprime.
-Si de ce imi spui mie asta? Intreaba curios lasandu-se sa cada pe spate cu mine odihnindu-ma pe pieptul lui.
-Fiindca tu esti bucatarul de servici? Intreb curioasa, facandu-l sa isi dea ochii peste cap.
-Tot nu ai imbunatatit nimic la capitolul ala?
-Nah... Spun dand din umeri dezinteresata.
-O sa te muti intr-o buna zi si o sa mori de foame... Mormaie obosit facandu-ma sa imi dau ochii peste cap.
