Eli ma mai priveste o data dezaprobator dupa ce ma stramb si suspin cand calc pe piciorul lovit, nu era o durere normala ci mai mult, ma ardea, parca urma sa explodez din propria piele si daca nu era indeajuns, colac peste pupaza, racisem...
Fusesem incapatanata si refuzasem sa folosesc carja pe care mi-a adus-o... Doar nu se astepta sa folosesc chestia asta azi, maine si pentru cat i-ar mai fi luat piciorului meu sa se vindece... Doar nu e absurd.
-O sa fie de groaza maine, pe tocuri, intr-o rochie cel mai probabil inconfortabila, dar in care o sa arat traznet. Oftez netezind materialul rosu si matasos, privindu-ma critic in oglinda, aratam bine, nu eram smulsa de pe coperta unei reviste, dar nici nu as vrea sa fiu, prefer sa am forme decat sa arat ca taiata din topor.
-Ce tocuri visezi? Si tu iubito, arati traznet in orice, desi cel mai mult imi place costumul in care te-ai nascut... Chicoteste si imi face cu ochiul jucaus.
Avea o statura impunatoare, asezat elegant pe fotoliul alb din piele, puloverul albastru inchis scotandu-i in evidenta ochii superbi, avea mainile impreunate pe picioare si as vrea sa pot sa spun ca ochii lui colindau corpurile tuturor doamnelor si domnisoarelor din magazin, insa privirea lui agera si infometata nu imi parasise corpul nici macar o secunda.
Era tot ce iti puteai dori de la un barbat, cu tot cu atitudinea acra la exterior si interiorul moale si dulce ca ciocolata... Insa eu nu mai eram tot ceea ce isi putea dori el de la o femeie si ma doare gandul ca ochii lui v-or privi vreodata o alta fata in felul asta.
-Normal ca o sa port tocuri, nu exista nici o sansa sa ma convingi sa nu o fac... Chicotesc privindu-l prin oglinda cum se foieste putin mutandu-si o mana sub barbie, barba lui crescuta doar de cateva zile furandu-mi atentia pentru cateva secunde.
Cealalta mana a lui se juca cu un fir de ata al blugilor lui negrii ce i se asezau pe picioare elegant, fara sa ii fie prea stramti sau prea largi... era perfect.
Incepe sa roteasca ata aceea dupa deget, tragandu-si buza intre dinti si incepand sa o rontaie, deja corpul lui urla ca nu mai are rabdare, ce e drept, eram aici de cateva ore, insa ochii lui calzi si zambetul mic ma incurajau sa imi iau tot timpul din lume fiindca urma sa fie aici sa isi dea cu parerea chiar daca asta inseamna sa atipeasca din cand in cand pe fotoliul acela.
-Sienna, abia te misti fara sa fi pe tocuri si chiar daca stiu ca securitatea o sa fie pe masura, nu imi place sa imi stiu printesa vulnerabila intr-o camera plina de idioti... Vocea lui era blanda si calda, stiam ca imi vrea doar binele, insa singurul lucru la care ma pot gandi e ca a plecat si m-a lasat ca pe o caprioara inconjurata de vanatori... atunci am fost vulnerabila, nu acum.
-Cum m-am descurcat cat ai fost plecat, asa o sa ma descurc si maine... Mormai luand rochia crem din cuier si intrand cu ea in cabina de proba.
Era o rochie usor transparenta cu o multitudine de perle si cristale aplicate pe suprafata ei. Manecile lungi si largi, stranse la incheietura nu mi se pareau prea mult cu decolteul in V si cu spatele gol, partea de jos a rochiei fiind exact pana pe pamant.
Ies cu cu grija din cabina, fiind atenta la reactia lui si desi incearca sa opreasca orice emotie din a-i aparea pe fata, nu ratez momentul in care ochii lui se maresc uimiti si inghite in sec.
Ma opresc in fata lui, luand pozitia de copil cuminte cu mainile impreunate in fata mea, insa stiam ca nu pacalesc pe nimeni deoarece ranjetul de pe buzele mele se marise cand piciorul meu a alunecat prin deschizatura rochiei, ochii lui scandandu-mi inca o data corpul ca apoi sa isi fereasca privirea pentru cateva secunde.
-Cred ca o aleg pe aceasta... Zambesc facand o pirueta in fata lui, materialul fin miscandu-se o data cu corpul meu.
-O prefer pe cea de mai devreme. Spune cu vocea usor ingrosata si pot sa il vad scarpinandu-si barbia, mereu facea asa inainte, exact inainte sa ma tavaleasca in cel mai convenabil si apropiat loc.
