Capitolul 5

1.5K 119 194
                                    

Oftez cand ma trezesc si ii vad pe baieti, fiecare era cazut pe undeva, a fost un drum lung in care toata lumea a fost stupid de binedispusa, poate de asta am nevoie, cateva zile cu baietii mei, departe de blonda problema... Bausem cateva sticle de vin ca niste lipitori sange seara trecuta si dupa se pare ca am cazut care unde a prins, mintea mea e cam incetosata de cand noah si-a dat tricoul jos de pe el si a inceut sa danseze pe masa... Total normal...

Ma ridic de pe canapea incercand sa nu il trezesc pe Gelo care dormea cazut pe picioarele mele si merg spre bucatarie scotand din dulapuri ingredientele pentru clatite, multumindu-i in gand Hellenei fiindca avusese ideea stralucita de a suna aici si de a o ruga pe doamna care se ocupa de locul asta cat nu suntem noi aici, sa faca niste cumparaturi.

Dupa ce termin mananc trei si dupa aduc bagajele tuturor in casa, deschizandu-l pe al meu exact in mijlocul sufrageriei, n-aveam de gand sa ma grabec si sa imi aleg o camera, si asa nu erau destule pentru toti, pe cat de mare e conacul de acasa, locul asta e chiar decent. Imi aleg niste haine mai groase si costumul de snowboard-ing.

Ma imbrac si imi apuc placa din debaraua in care le tineam pe toate, plus echipamentul de care mai aveam nevoie, si ies din cabana lasandu-i pe adormiti sa isi termine somnul de frumusete. 

Cand ajung pe panta realizez de ce nu prea vin pe aici... Nu tu telescaun... Pufnesc si incep sa urc panta relaxat, incercand sa imi dau seama de ce bunica a ales exact locul asta ca sa faca o cabana... Mda, probabil fiindca e o zona ferita si nu foarte vizitata...

Ajung dupa jumatate de ora in varf, unde cand sa cobor in jos pe partie observ o silueta mica imbracata in rosu, dupa inaltime si forma corpului ce se vedea slab prin costumul pe care il purta, era o fata... Se opreste in fata mea, dandu-si ochelarii la o parte.. Ochii aceia negrii parand atat de cunoscuti ca ma blochez pentru un moment...

-Vivien? Intreb socat, tipa dandu-si casca jos, si da, chiar era italianca pe care o cunoscusem la pregatire, parul ei foarte lung fiind acum prins intr-o coada la baza gatului.

-Chiar eu, nu ti-a fost dor sa ma vezi? Intreaba zambind mandra... N-avea cum sa fie in viata...

-Credeam ca Travor te-a omorat dupa ce... Zic amintindu-mi de felul in care s-a terminat alianta noastra.

-Nu chiar, nataraul m-a ajutat sa scap, era atat de indragostit! Chicoteste facandu-ma sa ma stramb... Fata asta n-are pic de inima, si am simtit-o pe pielea mea...

-Dumnezeule... Mormai socat, ea apropiindu-se mai mult de mine, incepand sa imi invadeze spatiul personal.

-Stiu, m-am bucurat atat de mult cand am aflat ca ai castigat... Felul in care l-ai ucis pe Trav, chizr m-am simtit razbunata... Ranjeste, dintii ei albi fiind pusi frumos in evidenta de pielea maslinie.

-Nu a fost pentru tine, nu te flata singura... Mormai iritat, dandu-mi ochii peste cap, insa ai ei devin si mai luminosi.

-Mhmmmm, continua sa te minti singur... Ultimul jos pierde! Spune jucaus, pornind in jos pe partie... Oftez si imi pun casca, urmand-o la cateva secunde...

Ea ajunge prima la vale, chicotind si incepand sa topaie asemeni unui copil rasfatat.

-Se pare ca am castigat! Rade venind spre mine si sarutandu-ma pe obraz.

-Bine, dar cu putin! Rad cuprinzandu-i talia cu o mana si tragand-o spre mine, aceasta privindu-ma socata, insa acetand multumita apropierea dintre noi.

-Stiam ca o sa lasi pana la urma garda jos Eli, mereu am simtit ca nu esti chiar atat de dur pe cat ai lasat sa se vada la pregatire! Zambeste incolacindu-si mainile dupa gatul meu.

MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum