Capitolul 3

1.6K 105 100
                                    

Imi trec dintii peste buza de jos, lovind frustrat masa de conferinte aflata in sala cea mare, un metal dur, negru, acoperit cu un model complicat care imi ranise pumnii in asa hal incat sangele incepuse sa mi se prelinga printre degete, facandu-ma s oftez slabit.

Ma simt de parca totul a luato razna, ma simt trist, ranit, confuz si multe alte sentimente pe care nu pot sa le disting din amalgamul ce imi pusese stapanire pe suflet, o iubesc pe fata asta, dupa doi ani inca o iubesc... Si ea vrea sa se joace cu nervii mei. Ma cunoaste, stie ca nu as ridica tonul la ea, dar sa o ating macar si profita de chestia asta la maxim. E deja a patra zi de cand m-am intors acasa si ea imi trimite mereu pe cap tarfe, care mai de care... Nu stiu ce incearca sa faca, nu stiu ce vrea de la mine, unde vrea sa ajunga cu circul asta, dar ma oboseste, ma simt mai obosit decat atunci cand m-am intors acasa si nu credeam ca asta ar fi posibil.

Imi trec palmele frustrat peste fata, simtind cum o durere crunta de cap urmeaza sa isi faca aparitia, lucrul asta facandu-ma sa ma enervez mai tare, in asa hal incat puteam sa imi simt vena din tampla pulsand haotic.

Imi arunc corpul pe scaunul de langa mine, incepand sa fac tot ceea ce am facut si ultimele cateva zile, sa lucrez, sa invart acte de pe o parte pe alta, sa studiez foile albe, singurele care mai reuseau sa imi ia pentru o secunda gandul de la ea si de la furia ce ardea mocnit in interiorul meu.

Ma face sa vreau sa o detest, sa o uit, sa o fac sa dispara din mintea mea, si exact atunci cand vocea subtire si nesuferita din capul meu ce ii striga numele fara oprire, devine parca din ce in ce mai îndepărtată, exact atunci se intoarce parca mai galagioasa decat prima data.

Mototilesc hartia din fata mea, frustrat de scrisul meu tremurat si de neînțeles, trecandu-mi apoi degetele prin parul ce doar ieri imi facusem timp sa merg sa-l tund, tragand usor de el, sperand ca asta va face durerea de cap sa inceteze si va amuti glasul acela stresant.

Imi simt tot corpul incordat, ma simt de parca o sa explodez cat de curand, si asta doar din cauza capului aluia mic si blond.

Tresar atintindu-mi privirea asupra femeii ce abea intrase in incapere, lasand usa grea de metal sa se tranteasca, bunica nu era nici ea in apele ei, mereu fusese o femeie eleganta si desi iute la manie, avea un mers calculat, usor, silentios, asemeni unei leoaice care se apropie de prada, pe cand in ultimele zile, a fost o furtuna din cap pana-n picioare si atunci cand nici bunicul nu stie ce sa faca, lucrurile stau rau, foarte rau.

Sunt principalul motiv pentru care era atat de... Neindemanatica, ca sa spun asa, eu si schimbarea mea brusca de comportament, devenisem in doar cateva zile, din omul relaxat, calm, uneori vesel si pus pe glume, un sac de nervi, au fost niste zile lungi, parca interminabile si pline de sange, ca era al meu sau al unui om care ma enervase, pentru toti cei care au avut ghinionul sa imi fie in jur, nu s-a terminat prea frumos... Si chiar cred ca daca nu o sa termin cu "Comportamentul asta de tarfa constipata", ca sa o citez pe Hellena, chiar ea o sa imi traga una.

Stiu ca schimbarea mea brusca o deranja pe Tris, fiindca la fel stiam ca se bucurase ca m-am intors acasa fiind acelasi om pe care il cunostea ea, nu o masinarie fara sentimente, exact obiectivul "pregatirii"... Si pot sa spun ca toata sustinerea ei si sfaturile pe care mi le-a dat inainte sa plec, au ajutat mult... Fusese singurul om care puteam sa simt ca are incredere in mine ca pot sa ma intorc acasa viu, si mai mult de atat, ca pot sa o fac fara sa imi pierd sufletul.

Fiindca partea mea sensibila, cea umana, calda, fericita, un izvor de lumina, cum ma numea cand eram mic, pe atat cat ii aminteste mamei de bunicul si stiu ca seaman cu el, intr-o oarecare masura. Buncii ii amintesc de un om pe care il pierduse cu mult inainte ca sa fie pregatita, de tatal ei, imi povestise multe despre Dante pe vremea cand eram inca un copil, e punctul ei cel mai sensibil, singura amintire care ar fi reusit vreodata sa o faca pe femeia de otel din fata mea, sa planga asemeni unui copil distrus, fiindca candva, in locul femeii puternice, pe cate o am in fata ochilor mei, a fost un copil cu inima sfaramata in mii de cioburi, din cauza ca pierduse  ce iubea cel mai mult,pe tatal ei.

MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum