Capitolul 7

1.4K 99 119
                                    

Mormai obosit si ma ridic de pe saltea enervat cand aud bataile disperate in usa ce continua de minute bune si nu ma lasa da dorm. O deschid dand peste privirea ingrozita a Hellenei, lucru care ma face sa impietresc pentru cateva secunde.

-Ce s-a intamplat? Intreb confuz cand o vad dand buzna in casa, trecand de mine si sarind pe canapea langa Nath, invelindu-se cu plapuma ce il acoperea doar pe jumătate pe satenul adormit, in toata nebunia asta reusind sa observ modul sumar in care era îmbrăcată.

-Veneam spre voi, incepusem deja sa urcam pe munte, Ser e beata, si si-a dat seama spre ce ne indreptam...Si a sarit ca ultima salbatica din masina, incepan sa coboare muntele, eram la curba 21, e imbracata subtire si a luat-o pe poteca... Stim amandoi unde duce 21...

-Si de ce dracu nu m-ai sunat??

-Crezi ca nu te-am sunat?! Esti tu tâmpit si nu raspunzi!! Se rasteste la mine, Nath tresarind panicat si privind-o pe sora-mea ca pe felul paispe.

-Tu ce cauti aici? Intreaba confuz si ridicandu-se pe jumatate de langa ea.

-Taci Nath, discutam dupa, acuma Eli tebuie sa se dezmeticeasca si sa porneasca in cautarea sora-ti, care a hotarat brusc ca vrea sa faca o baie in lac.

-Daca e la fel de imbracata ca si tine sigur nu ajunge pana acolo... Mormaie el ingrijorat insa privind-o in acelasi timp mustrator pe sora-mea, o vad pe Hell aruncandu-mi o provire in treacat ca apoi sa se inmoaie incetul cu incetul sub cruntatura lui Nathan... Astea doi imi ascund ceva?

Aleg sa ii las cu ale lor pentru putin, si incep sa ma imbrac, ca apoi sa pornesc spre 21, ca de acolo sa plec spre lac.

Pufnesc exasperat intre timp ce incep sa cobor poteca inghetata ce parca voia sa ma ia din picioare si feream crengile ce parca încercau sa imi scoată ochii.

Aud parca de nicaieri un strigat plin de groaza si panica si exact in acel moment picioarele mele incep sa se miste de parca ar avea propria lor constiinta, ducandu-ma spre lac atat de repede incat nici mie nu imi vine sa cred ca nu mi-am rupt gatul.

Cand ajung acolo, simt panica curgandu-mi prin vene cand vad gaura din gheata si doua maini micute tinandu-se disperate de marginea ei.

Ma apropii cu grija încercând sa nu fac gheata sa se sfarame sub greutatea mea, ma las in genunchi si ii prind antebratele inghetate, raceala apei strabatandu-ma si pe mine prin tot corpul.

-Nu, ia mana de pe mine, ma descurc singura... Spune iritata incepand sa se zbata, eu strangandu-i mai tare mainik in ale mele.

-Nu, nu te descurci, lasa-ma sa te scot cat inca mai ai sanse sa scapi fara o excurise la spital.

-Nu, nu vreau ajutorul tau... Suspina si se zbate mai tare, la un moment dat aproape facandu-ma sa o scap.

-In momentul de fata nu prea imi pasa de ce vrei tu, ci de ce vreau eu, si eu te vrea bine asa ca termina cu figurile de copil de gradinita...

O trag afara din apa si o strang in brate sperand ca pot sa o incalzesc macar putin.

Ma priveste cu ochii incetosati, nu stiu daca de la băutură sau de la șocul prin care a trecut corpul ei la schimbul brusc de temperatura.

Zambesc încurajator si o indrum sa isi odihneasca capul pe umarul meu.

Aproape alerg spre masina, bucurandu-ma ca am lasat motorul pornit si e inca cald in ea. Culeg de pe bancheta din spate paltonul si pătura pe care nu stiu de ce le aveam acolo, dar acum ma bucur ca exista... Oftez si pot sa o vad cum ma priveste somnoroasa pe sub gene.

MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum