Capitolul 11

1K 80 118
                                    

Gem si ma foiesc, simtind o greutate familiara pe pieptul meu, deschid ochii si nu pot decat sa zambesc cand o vad tolanita pe mine, cu o mana de o parte a pieptului meu si cu cealalta undeva pe sub ea. O sa o doara dupa ce o sa se trezeasca...

Oftez enervat cand realizez ca eu aseara trebuia sa o duc acasa, dar am hotarat sa ma imbat manga... Bravo Eli, bravo...

Ii prind fata in palme mangaind-o usor, nasul ei strambandu-se brusc, ochii mari si albastrii aparand de dupa pleoape, somnorosi si incetosati.

-Neata... Miauna incepand sa se miste, corpul ei fiind imediat asezat peste al meu, barbia mica apasandu-i-se in sternul meu.

-Neata... Cred ca ar trebui sa ne pregatim sa plecam... Oftez dand sa ma ridic, insa ea se stramba facandu-se mai comoda peste mine.

-Inca putin... Ofteaza, lasandu-si obrazul sa se lipeasca de pietul meu.

-Esti lenesa in dimineata asta... Mormai asezandu-mi o palma pe spatele ei, realizand doar acum ca nu imi mai poarta hanoracul, pielea ei moale intampinandu-mi degetele.

-Eu sunt mereu lenesa, ai uitat? Ma intreaba cu spranceana usor ridicata, zambindu-mi dulce.

-Se poate sa imi fi scapat... Haide sa mergem... Ca nu vreau sa urle bunica la mine, ca oricum dupa ce o sa iti vada piciorul o sa imi faca capul calendar, chiar daca nu a fost si nu este vina mea.

-Adevarat, bine e sa te iubeasca mama Henderson... Rade ridicandu-se de pe mine si alergand spre dulapiorul din coltul serei de acolo scotand niste colanti negrii si o bluza neagra tricotata, in care ar intra doua fete ca ea. 

-Mda, dar de cand va iubiti voi asa mult? Fiindca ultima dara cand i-am povestit despre tine nu a fost prea incantata fiindca imi distrageai prea mult atentia de la antrenamente... Mormai si oprivesc incruntat cand imi arunca si mie niste haine... Ce cauta alea aici...

-Pai, ai rugat-o pe Hell sa stea cu ochii pe mine cat esti tu plecat... Cred ca ai rugat pe toata lumea... Si cum imi petreceam timpul din ce in ce mai mult cu ea, bunica ta nu a avut decat sa stea si cu mine, a vazut ca nu-s chiar asa rea. Spune calma mergand spre un colt mai ascuns, unde cel mai probabil urma sa se schimbe... Imi trag si eu pe mine pantalonii de trenig si hanoracul alb ce era patat cu ceva negru pe la maneci... dragut.

Iese de dupa perete aratand ca noua, parul ei blond de care fusesem mereu indragostit curgandu-i frumos pe umeri.

-Haide, sa mergem, o sa o rugam pe Hell sa iti aduca ea bagajul... Mormaie pornind spre iesirea din fata a casei, atunci cand se vede in fata cuierului, furandu-mi paltonul din el, paltonul din care reusisem sa scot cu greu sangele.

Ma uit confuz la ea, aceasta zambindu-mi inocent, ca un copil prins cu mana in borcanul cu prajituri.

-Ce? Intreaba zambindu-mi dulce, in timp ce se infasoara in paltonul meu, oricum arata mai bine pe ea... Totul arata mai bine pe ea.

-Nimic, poti sa-l iei... Rad slab, luand geaca de schi si tragand-o pe mine.

Iese inaintea mea, urcandu-se in masina de teren neagra, albul zapezii din jur facand-o sa straluceasca. Urc si eu la volanul masinii, strangandu-l usor in palme si pornind caldura imediat ce am pornit motorul, nu ma asteptam ca Hell sa vina cu el aici, fusese candva al meu, dar i l-am daruit Enne-i cand am realizat ca si asa eu nu il folosesc si sta degeaba in garaj ruginindu-i vopseaua.

MistakeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum